19 definiții pentru avocată advocată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

advocat, ~ă smf vz avocat

avocat, ~ă smf [At: PRAV. (1814), 16 / V: adv~, (îvr; reg) advocatăr, arv~, arvocatăr, avrocatăr[1], avuc~ / Pl: ~ați / E: fr avocat, lat advocatus] 1 Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică. 2 Persoană căreia i se dă dreptul de a apăra interesele sau de a reprezenta afacerile cuiva într-o instanță judecătorească. 3 (Îs) ~ public Reprezentant al Ministerului Public în fața unei instanțe. 4 (Irn) Persoană care se face apărătorul alteia sau al unui principiu, al unei teorii. 5 (Irn; îs) A se face (sau a fi) ~ul cuiva A lua în mod insistent apărarea cuiva. corectată

  1. avroocatăravrocatăr Ladislau Strifler

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat.

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat.

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat.

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat.

AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus.

AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică celor interesați. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua apărarea insistentă a cuiva. [Var.: advocát, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus.

AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care are pregătirea și calitatea de a da consultații în chestiuni juridice și de a reprezenta pe împricinați înaintea instanțelor. Avocata se dădu la o parte și simți un frig cînd omul trecu pe lîngă dînsa. CAMILAR, N. II 164. Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16. Tot satul, din zori pînă în noapte, se sfătuia în taină ce-i de făcut, cum o să se plîngă la judecată, cum să adune bani pentru avocat și în ce zi să plece. BUJOR, S. 131. – Variantă: advocát, -ă (BENIUC, V. 38. s. m. și f.

AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care are pregătirea și calitatea de a da consultații în chestiuni juridice și de a reprezenta pe împricinați în fața instanțelor. [Var.: advocát, -ă s. m. și f.] – Fr. avocat (lat. lit. advocatus).

ADVOCÁT, -Ă s.m. și f. v. avocat.

AVOCÁT, -Ă s.m. și f. Persoană care reprezintă pe împricinați înaintea instanțelor judecătorești și care îndeplinește unele dintre actele de procedură. [Var. advocat, -ă s.m.f. / < lat. advocatus, cf. germ. Advokat, it. avvocato, fr. avocat].

AVOCÁT, -Ă s. m. f. persoană care are calitatea de a acorda asistență juridică. (< fr. avocat, lat. advocatus)

avocátul popórului sint. s. 1991 (jur.; termen introdus o dată cu dezbaterile pe marginea Constituției postdecembriste) Persoană însărcinată să-i apere pe cetățeni de excesele de putere ale Administrației v. ombudsman

AVOCÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Specialist în drept care apără acuzații în fața justiției și care acordă asistență juridică celor interesați; apărător. /<fr. avocat, lat. advocatus, germ. Advokat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avocátă s. f., g.-d. art. avocátei; pl. avocáte; abr. av.

avocátă s. f., pl. avocáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVOCÁT s. (JUR.) apărător, (Transilv.) procator, (înv.) defensor, vechil. (Și-a luat un ~ la proces.)

AVOCAT s. (JUR.) apărător, (Transilv.) procator, (înv.) defensor, vechil. (Și-a luat un ~ la proces.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

AVOCAT ciolănar, clănțău, cuvântător, jongler, maestru, predicator, prezentator.

Intrare: avocată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avoca
  • avocata
plural
  • avocate
  • avocatele
genitiv-dativ singular
  • avocate
  • avocatei
plural
  • avocate
  • avocatelor
vocativ singular
  • avoca
  • avocato
plural
  • avocatelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • advoca
  • advocata
plural
  • advocate
  • advocatele
genitiv-dativ singular
  • advocate
  • advocatei
plural
  • advocate
  • advocatelor
vocativ singular
  • advoca
  • advocato
plural
  • advocatelor

avocat, -ă avocat avocată advocat advocată

  • 1. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: apărător, -oare diminutive: avocățel 3 exemple
    exemple
    • Avocata se dădu la o parte și simți un frig cînd omul trecu pe lîngă dînsa. CAMILAR, N. II 164.
      surse: DLRLC
    • Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16.
      surse: DLRLC
    • Tot satul, din zori pînă în noapte, se sfătuia în taină ce-i de făcut, cum o să se plîngă la judecată, cum să adune bani pentru avocat și în ce zi să plece. BUJOR, S. 131.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva.
      surse: DEX '09

etimologie: