26 de definiții pentru avocată advocată (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

avocátă s. f., g.-d. art. avocátei; pl. avocáte; abr. av.

avocátă s. f., pl. avocáte

advocát, ~ă smf vz avocat

avocát, ~ă smf [At: PRAV. (1814), 16 / V: adv-, (îvr; reg) advocatăr, arv-, arvocatăr, avroocatăr, avuc- / Pl: ~ați / E: fr avocat, lat advocatus] 1 Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică. 2 Persoană căreia i se dă dreptul de a apăra interesele sau de a reprezenta afacerile cuiva într-o instanță judecătorească. 3 (Îs) ~ public Reprezentant al Ministerului Public în fața unei instanțe. 4 (Irn) Persoană care se face apărătorul alteia sau al unui principiu, al unei teorii. 5 (Im; îs) A se face (sau a fi) -ul cuiva A lua în mod insistent apărarea cuiva.

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat.

AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a profesiunii sale, are calitatea de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus.

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat.

AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică celor interesați. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua apărarea insistentă a cuiva. [Var.: advocát, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus.

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat.

AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care are pregătirea și calitatea de a da consultații în chestiuni juridice și de a reprezenta pe împricinați înaintea instanțelor. Avocata se dădu la o parte și simți un frig cînd omul trecu pe lîngă dînsa. CAMILAR, N. II 164. Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16. Tot satul, din zori pînă în noapte, se sfătuia în taină ce-i de făcut, cum o să se plîngă la judecată, cum să adune bani pentru avocat și in ce zi să plece. BUJOR, S. 131. – Variantă: advocát, -ă (BENIUC, V. 38. s. m. și f.

ADVOCÁT, -Ă s. m. și f. v. avocat.

AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care are pregătirea și calitatea de a da consultații în chestiuni juridice și de a reprezenta pe împricinați în fața instanțelor. [Var.: advocát, -ă s. m. și f.] – Fr. avocat (lat. lit. advocatus).

avocát (jurist) s. m., pl. avocáți; abr. av.

avocát s. m., pl. avocáți

AVOCÁT s. (JUR.) apărător, (Transilv.) procator, (înv.) defensor, vechil. (Și-a luat un ~ la proces.)

ADVOCÁT, -Ă s.m. și f. v. avocat.

AVOCÁT, -Ă s.m. și f. Persoană care reprezintă pe împricinați înaintea instanțelor judecătorești și care îndeplinește unele dintre actele de procedură. [Var. advocat, -ă s.m.f. / < lat. advocatus, cf. germ. Advokat, it. avvocato, fr. avocat].

AVOCÁT, -Ă s. m. f. persoană care are calitatea de a acorda asistență juridică. (< fr. avocat, lat. advocatus)

advocát (advocáți), s. m. – Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică. – Var. avocat. Mr. avucat. < Lat. advocatus (sec. XIX). Contactul cu fr. avocat, it. avocato, a dat varianta fără d (și der. săi). Forma mr. provine direct din it.Der. advocățesc, adj.; advocăție, s. f. (avocatură); advocățime, s. f. (adunare de advocați); advocatură, s. f.

AVOCÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Specialist în drept care apără acuzații în fața justiției și care acordă asistență juridică celor interesați; apărător. /<fr. avocat, lat. advocatus, germ. Advokat

Intrare: avocată
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular avoca avocata
plural avocate avocatele
genitiv-dativ singular avocate avocatei
plural avocate avocatelor
vocativ singular
plural
advocată substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular advoca advocata
plural advocate advocatele
genitiv-dativ singular advocate advocatei
plural advocate advocatelor
vocativ singular
plural