4 definiții pentru ombudsman (pl. -mani)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMBUDSMAN, ombudsmani, s. m. 1. Specialist care asigură asistență (juridică, economică) unei instituții, unei societăți etc. (pentru rezolvarea unor litigii). 2. Spec. Instituția Avocatului Poporului în Uniunea Europeană. ♦ Persoană care conduce această instituție. – Din engl. ombudsman.

OMBUDSMÁN s. m. (în țările scandinave) personalitate independentă care are sarcina să examineze plângerile cetățenilor împotriva administrației. (< fr. ombudsman)

ombudsmán s. m. (cuv. suedez; jur.; termen introdus o dată cu dezbaterile pe marginea Constituției postdecembriste) Persoană însărcinată să-i apere pe cetățeni de excesele de putere ale Administrației publice ◊ „Avocatul poporului. Este vorba, atât pentru parlamentari cât și pentru noi, de o noutate absolută, instituția fiind împrumutată – am dori să credem după o matură chibzuință – din Constituția Suediei, în care avocatului nostru i se spune ombudsman. R.l. 27 III 91 (cf. engl. ombudsman; PR 1960, BD 1963)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*ómbudsman (-buds-man) s. m., pl. ómbudsmani

Intrare: ombudsman (pl. -mani)
ombudsman (pl. -mani) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ombudsman
  • ombudsmanul
  • ombudsmanu‑
plural
  • ombudsmani
  • ombudsmanii
genitiv-dativ singular
  • ombudsman
  • ombudsmanului
plural
  • ombudsmani
  • ombudsmanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)