avertizare sf [At: DA / Pl: ~zări / E: avertiza] 1 Atenționare a cuiva asupra pericolelor la care se expune dacă întreprinde o anumită acțiune Si: avizare (2), (rar) avertizat¹ (1), avizat¹ (2). 2 Prevenire a cuiva asupra sancțiunilor pe care le va suferi dacă va comite o anumită greșeală Si: (rar) avertizat¹ (2). 3 Reamintire a urmărilor rele ale actelor pe care cineva dorește să le îndeplinească Si: (rar) avertizat¹ (3).

AVERTIZARE s. f. Acțiunea de a avertiza.

AVERTIZARE, avertizări, s. f. Acțiunea de a avertiza.

AVERTIZARE s.f. Acțiunea de a avertiza. [< avertiza].

AVERTIZA, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir.

avertiza vt [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr avertir] 1 A atrage atenția cuiva asupra pericolelor la care se expune dacă întreprinde o anumită acțiune Si: aviza (2). 2 A preveni pe cineva asupra sancțiunilor pe care le va suferi dacă va comite o anumită greșeală. 3 A reaminti cuiva urmările rele ale actelor pe care dorește să le îndeplinească.

*AVERTIZA (-izez) vb. tr. A face cunoscut cuiva un lucru de mai ’nainte, a pune în vedere, a preveni, a înștiința: am să te avertizez, cînd voiu sosi [fr. avertir].

AVERTIZA, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (că va suferi consecințele acțiunii pe care intenționează să o săvârșească). – După fr. avertir.

AVERTIZA, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția că va suferi consecințele acțiunii pe care intenționează să o săvîrșească; a înștiința de mai înainte, a face cunoscut în prealabil, a preveni.

AVERTIZA, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (că va suferi consecințele acțiunii pe care intenționează să o săvîrșească). – După fr. avertir.

AVERTIZA vb. I. tr. A atrage cuiva atenția, a înștiința în prealabil, a preveni. [< fr. avertir].

AVERTIZA vb. tr. a atrage cuiva atenția, a înștiința în prealabil, a preveni. (după fr. avertir)

A AVERTIZA ~ez tranz. (persoane) A înștiința în prealabil printr-un avertisment; a preveni; a atenționa; a preîntâmpina. ~ incendiu. /<fr. avertir

avertizà v. a înștiința, a preveni.

*avertizéz și (maĭ bine) -séz v. tr. (fr. avertir, avertissant). Înștiințez, atrag atențiunea.

avertizare s. f., g.-d. art. avertizării; pl. avertizări

avertizare s. f., g.-d. art. avertizării; pl. avertizări

avertizare s. f., g.-d. art. avertizării; pl. avertizări

avertiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. avertizez, 3 avertizează; conj. prez. 1 sg. să avertizez, 3 să avertizeze

avertiza (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizează

avertiza vb., ind. prez. 1 sg. avertizez, 3 sg. și pl. avertizează

avertizez.

AVERTIZARE s. v. prevenire.

AVERTIZARE s. informare, înștiințare, prevenire, (înv.) prevestire. (~ cuiva asupra controlului de mîine.)

AVERTIZA vb. v. preveni.

AVERTIZA vb. a informa, a înștiința, a preveni, (prin Transilv. și Ban.) a priti, (înv.) a prevesti. (Te ~ că mîine vine controlul.)

avertiza (avertizez, avertizat), vb. – A preveni, a atrage atenția. Fr. avertir. – Der. avertisment, s. n. (înștiințare, prevenire), din fr. avertissement.

Un homme averti en vaut deux (fr. „Un om avertizat face cît doi”) – proverb care subliniază valoarea informării, a prevenirii. FOL.