12 definiții pentru aventurieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier.

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier.

aventuriér, ~ă [At: HASDEU, I. C. 65 / Pl: ~i / E: fr aventurier] 1-12 smf, a (Persoană) care se implică adeseori în aventuri (1-6) Si: aventurar (1-2), aventurist (1-6). 13-18 a Cu caracter de aventură (1-6).

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană fără principii, care umblă după aventuri; om fără căpătîi, care cutreieră lumea (trăind din afaceri necurate). Oameni oficiali și gravi, cu masca zîmbetului fals pe buze, dau mîna cu aventurierii și escrocii, barcagiii de ieri, milionarii de azi. BART, E. 146. – Pronunțat: -ri-er.

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană care umblă după aventuri. [Pr.: -ri-er] – După fr. aventurier.

AVENTURIÉR, -Ă s.m. și f. Om care caută aventuri: (depr.) om fără căpătâi, vagabond, derbedeu. [Pron. -ri-er. / < fr. aventurier, it. avventuriero].

AVENTURIÉR, -Ă s. m. f. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond. (< fr. aventurier, it. avventuriere)

*aventuriér, -ă s. (fr. aventurier, -ière). Care caută aventurĭ, vîntură-țară, vagabond.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aventuriéră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. aventuriérei; pl. aventuriére

aventuriéră s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. aventuriérei; pl. aventuriére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVENTURIÉR s. (rar) aventurist, (pop.) vânturător, vântură-lume, vântură-țară, (înv.) zvânturat. (E un ~.)

AVENTURIER s. (rar) aventurist, (pop.) vînturător, vîntură-lume, vîntură-țară, (înv.) zvînturat. (E un ~.)

Intrare: aventurieră
  • silabație: -ri-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aventurie
  • aventuriera
plural
  • aventuriere
  • aventurierele
genitiv-dativ singular
  • aventuriere
  • aventurierei
plural
  • aventuriere
  • aventurierelor
vocativ singular
  • aventurie
  • aventuriero
plural
  • aventurierelor

aventurier, -ă aventurieră

etimologie: