4 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul Evului Mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus.

AVÁR1, -Ă, avari, -e, adj., s. m. și f. (Om) zgârcit. – Din fr. avare, lat. avarus.

AVÁR1, -Ă, avari, -e, adj., s. m. și f. (Om) zgârcit. – Din fr. avare, lat. avarus.

avár2, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 329 / Pl: ~i, ~e / E: lat Avarus] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul Evului Mediu. 3 a Care aparține avarilor (1). 4 a Referitor la avari (1).

avár1, ~ă smf, a [At: EMINESCU, P. 91 / Pl: ~i, ~e / E: fr avare, lat avarus, -a] 1-2 (Persoană) care e lacomă de a câștiga bani numai pentru a-i avea. 3-6 (Persoană) care refuză (să cheltuiască sau) să dăruiască ceva. 7-8 (Rar) Econom. 9 a (Îs) ~ la vorbă Care vorbește puțin.

AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus.

AVÁR1, -Ă, avari, -e, adj. (Despre oameni) Care nu dă din al său, lipsit de generozitate, zgîrcit. Și multe sute de ani, copiii se vor ruga de părinții lor să le spună basmul cu împăratul avar. LIT. ANTIMONARHICĂ 127. ◊ Fig. Nu orișicui avara viață dat-a Fiorul sfînt al florilor de mai. TOMA, C. V. 137. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tînărul. O lampă-ntinde limbă-avară și subțire. EMINESCU, O. I 52. ♦ (Substantivat) Persoană care strînge cu lăcomie bani, care nu se îndură să cheltuiască, care, din zgîrcenie, se lipsește de cele necesare; zgîrcit.

AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte dintr-o populație mongolă care s-a așezat în Europa în timpul marilor migrațiuni de la începutul evului mediu. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici... E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. EMINESCU, O. I 88.

AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație mongolă care s-a așezat în Europa în timpul marilor migrațiuni de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Fr. Avares (lat. lit. Avarus).

AVÁR1, -Ă, avari, -e adj., (Adesea substantivat) Care nu dă din al său; lipsit de generozitate; zgârcit. – Fr. avare (lat. lit. avarus).

AVÁR, -Ă s.m. și f. Zgârcit. [< fr. avare, it. avaro, lat. avarus – lacom].

AVÁR, -Ă adj., s. m. f. (om) zgârcit, calic. (< fr. avare, lat. avarus)

AVÁR ~ă (~i, ~e) și substantival Care face economii exagerate; zgârcit; calic. /<fr. avare, lat. avarus

avar m. și a. 1. sgârcit, iubitor de bani; 2. care nu risipește, econom: avar de timp, de vorbe; 3. fig. o lampă ’ntinde limb’avară și subțire EM.

*avár, -ă adj. și s. (lat. avarus). Zgîrcit, care adună banĭ și nu se îndură să-ĭ cheltuĭască chear dacă are nevoĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre

avár adj. m., s. m., pl. avári; f. sg. aváră, pl. aváre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVAR s., adj. calic, zgîrcit, (livr.) harpagon, parcimonios, (rar) meschin, strîngător, (pop.) ciufut, scump, (pop. și fam.) cărpănos, (reg.) cupit, hîrsit, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) pungit, (prin Olt.) punguit, (prin nordul Transilv.) samalîș, (prin Maram.) sichiș, (înv.) cumplit, tamachiar, (fam.) zgîrciob, frige-linte, zgîrie-brînză. (E un ~ fără pereche, nu scoate un ban din pungă.)

Avar ≠ cheltuitor, darnic, galant, galantom, generos, mărinimos, risipitor, prodig


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AVÁR2, -Ă, (< fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație turcică din stepele Asiei Centrale așezată în timpul marii migrațiuni a popoarelor în Cîmpia Panonică, unde a creat un stat (568-796), distrus de franci și bulgari; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține a. (1), privitor la a. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, vorbită de avari.

Intrare: avară (turcă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ava
  • avara
plural
  • avare
  • avarele
genitiv-dativ singular
  • avare
  • avarei
plural
  • avare
  • avarelor
vocativ singular
  • ava
  • avaro
plural
  • avarelor
Intrare: avară (zgârcită)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ava
  • avara
plural
  • avare
  • avarele
genitiv-dativ singular
  • avare
  • avarei
plural
  • avare
  • avarelor
vocativ singular
  • ava
  • avaro
plural
  • avarelor
Intrare: avar (adj., turc)
avar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avar
  • avarul
  • avaru‑
  • ava
  • avara
plural
  • avari
  • avarii
  • avare
  • avarele
genitiv-dativ singular
  • avar
  • avarului
  • avare
  • avarei
plural
  • avari
  • avarilor
  • avare
  • avarelor
vocativ singular
plural
Intrare: avar (adj., zgârcit)
avar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avar
  • avarul
  • avaru‑
  • ava
  • avara
plural
  • avari
  • avarii
  • avare
  • avarele
genitiv-dativ singular
  • avar
  • avarului
  • avare
  • avarei
plural
  • avari
  • avarilor
  • avare
  • avarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

avar (adj., turc)

  • 1. Care aparține avarilor, privitor la avari.
    surse: DEX '09

etimologie:

avar, -ă (persoană turc) avară

  • 1. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul Evului Mediu.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici... E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. EMINESCU, O. I 88.
      surse: DLRLC

etimologie:

avar, -ă (zgârcit) avară

  • 1. (Om) zgârcit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: calic zgârcit attach_file 3 exemple
    exemple
    • Și multe sute de ani, copiii se vor ruga de părinții lor să le spună basmul cu împăratul avar. LIT. ANTIMONARHICĂ 127.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu orișicui avara viață dat-a Fiorul sfînt al florilor de mai. TOMA, C. V. 137.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tînărul. O lampă-ntinde limbă-avară și subțire. EMINESCU, O. I 52.
      surse: DLRLC

etimologie: