8 definiții pentru avar (adj., turc)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AVAR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul Evului Mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus.
avar2, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 329 / Pl: ~i, ~e / E: lat Avarus] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul Evului Mediu. 3 a Care aparține avarilor (1). 4 a Referitor la avari (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AVAR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AVAR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcînd parte dintr-o populație mongolă care s-a așezat în Europa în timpul marilor migrațiuni de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Fr. Avares (lat. lit. Avarus).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
avar adj. m., s. m., pl. avari; adj. f., s. f. avară, pl. avare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
avar adj. m., s. m., pl. avari; adj. f., s. f. avară, pl. avare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
avar adj. m., s. m., pl. avari; f. sg. avară, pl. avare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
AVÁR2, -Ă, (< fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație turcică din stepele Asiei Centrale așezată în timpul marii migrațiuni a popoarelor în Cîmpia Panonică, unde a creat un stat (568-796), distrus de franci și bulgari; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține a. (1), privitor la a. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, vorbită de avari.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
avar, avarăadjectiv
- 1. Care aparține avarilor, privitor la avari. DEX '09
etimologie:
- Avares DEX '09
- Avarus DEX '09