7 definiții pentru avar (adj., turc)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul Evului Mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus.

avár2, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 329 / Pl: ~i, ~e / E: lat Avarus] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul Evului Mediu. 3 a Care aparține avarilor (1). 4 a Referitor la avari (1).

AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus.

AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcînd parte dintr-o populație mongolă care s-a așezat în Europa în timpul marilor migrațiuni de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Fr. Avares (lat. lit. Avarus).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

avar adj. m., s. m., pl. avari; adj. f., s. f. avară, pl. avare

avár adj. m., s. m., pl. avári; f. sg. aváră, pl. aváre

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AVÁR2, -Ă, (< fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație turcică din stepele Asiei Centrale așezată în timpul marii migrațiuni a popoarelor în Cîmpia Panonică, unde a creat un stat (568-796), distrus de franci și bulgari; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține a. (1), privitor la a. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, vorbită de avari.

Intrare: avar (adj., turc)
avar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avar
  • avarul
  • avaru‑
  • ava
  • avara
plural
  • avari
  • avarii
  • avare
  • avarele
genitiv-dativ singular
  • avar
  • avarului
  • avare
  • avarei
plural
  • avari
  • avarilor
  • avare
  • avarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

avar, avaadjectiv

  • 1. Care aparține avarilor, privitor la avari. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.