13 definiții pentru avar (adj., zgârcit)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVÁR1, -Ă, avari, -e, adj., s. m. și f. (Om) zgârcit. – Din fr. avare, lat. avarus.

AVÁR1, -Ă, avari, -e, adj., s. m. și f. (Om) zgârcit. – Din fr. avare, lat. avarus.

avár1, ~ă smf, a [At: EMINESCU, P. 91 / Pl: ~i, ~e / E: fr avare, lat avarus, -a] 1-2 (Persoană) care e lacomă de a câștiga bani numai pentru a-i avea. 3-6 (Persoană) care refuză (să cheltuiască sau) să dăruiască ceva. 7-8 (Rar) Econom. 9 a (Îs) ~ la vorbă Care vorbește puțin.

AVÁR1, -Ă, avari, -e, adj. (Despre oameni) Care nu dă din al său, lipsit de generozitate, zgîrcit. Și multe sute de ani, copiii se vor ruga de părinții lor să le spună basmul cu împăratul avar. LIT. ANTIMONARHICĂ 127. ◊ Fig. Nu orișicui avara viață dat-a Fiorul sfînt al florilor de mai. TOMA, C. V. 137. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tînărul. O lampă-ntinde limbă-avară și subțire. EMINESCU, O. I 52. ♦ (Substantivat) Persoană care strînge cu lăcomie bani, care nu se îndură să cheltuiască, care, din zgîrcenie, se lipsește de cele necesare; zgîrcit.

AVÁR1, -Ă, avari, -e adj., (Adesea substantivat) Care nu dă din al său; lipsit de generozitate; zgîrcit. – Fr. avare (lat. lit. avarus).

AVÁR, -Ă adj., s. m. f. (om) zgârcit, calic. (< fr. avare, lat. avarus)

AVÁR ~ă (~i, ~e) și substantival Care face economii exagerate; zgârcit; calic. /<fr. avare, lat. avarus

avar m. și a. 1. sgârcit, iubitor de bani; 2. care nu risipește, econom: avar de timp, de vorbe; 3. fig. o lampă ’ntinde limb’avară și subțire EM.

*avár, -ă adj. și s. (lat. avarus). Zgîrcit, care adună banĭ și nu se îndură să-ĭ cheltuĭască chear dacă are nevoĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

avar adj. m., s. m., pl. avari; adj. f., s. f. avară, pl. avare

avár adj. m., s. m., pl. avári; f. sg. aváră, pl. aváre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AVAR s., adj. calic, zgîrcit, (livr.) harpagon, parcimonios, (rar) meschin, strîngător, (pop.) ciufut, scump, (pop. și fam.) cărpănos, (reg.) cupit, hîrsit, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) pungit, (prin Olt.) punguit, (prin nordul Transilv.) samalîș, (prin Maram.) sichiș, (înv.) cumplit, tamachiar, (fam.) zgîrciob, frige-linte, zgîrie-brînză. (E un ~ fără pereche, nu scoate un ban din pungă.)

Avar ≠ cheltuitor, darnic, galant, galantom, generos, mărinimos, risipitor, prodig

Intrare: avar (adj., zgârcit)
avar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avar
  • avarul
  • avaru‑
  • ava
  • avara
plural
  • avari
  • avarii
  • avare
  • avarele
genitiv-dativ singular
  • avar
  • avarului
  • avare
  • avarei
plural
  • avari
  • avarilor
  • avare
  • avarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

avar, avarisubstantiv masculin
ava, avaresubstantiv feminin
avar, avaadjectiv

  • 1. (Om) zgârcit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Și multe sute de ani, copiii se vor ruga de părinții lor să le spună basmul cu împăratul avar. LIT. ANTIMONARHICĂ 127. DLRLC
    • format_quote figurat Nu orișicui avara viață dat-a Fiorul sfînt al florilor de mai. TOMA, C. V. 137. DLRLC
    • format_quote figurat Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tînărul. O lampă-ntinde limbă-avară și subțire. EMINESCU, O. I 52. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.