2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOPROPULSÁT, -Ă, autopropulsați, -te, adj. Care se deplasează prin dezvoltarea unei surse proprii de energie. [Pr.: a-u-] – Auto1- + propulsat. Cf. fr. autopropulsé.

autopropulsat, ~ă a [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr autopropulsé] (D. vehicule) Mișcat de propria sa forță.

AUTOPROPULSÁT, -Ă, autopropulsați, -te, adj. Care se deplasează prin dezvoltatea unei surse proprii de energie. [Pr.:a-u-] – Auto1- + propulsat. Cf. fr. autopropulsé.

AUTOPROPULSÁT, -Ă, autopropulsați, -te, adj. Care se mișcă prin forță proprie. Proiectil autopropulsat.

AUTOPROPULSÁT, -Ă, autopropulsați, -te, adj. Care se mișcă prin forță proprie. – Din auto1- + propulsat.

AUTOPROPULSÁT, -Ă adj. (Despre vehicule etc.) Mișcat de propria sa forță. [Cf. fr. autopropulsé].

AUTOPROPULSÁT, -Ă adj. care se deplasează prin autopropulsie. (< fr. autopropulsé)

AUTOPROPULSÁT ~tă (~ți, ~te) (despre vehicul) Care este deplasat de propria sa energie. Proiectil ~. [Sil. a-u-to-pro-] /<fr. autopropulsé

AUTOPROPULSÁ, pers. 3 autopropulsează, vb. I. Refl. A se mișca prin propria forță. [Pr.: au-] – Auto1- + propulsa.[1]

  1. Mai probabil: [Pr.: a-u-] (ca majoritatea covârșitoare a cuvintelor formate cu auto-). — cata

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autopropulsát (a-u-to-pro-) adj. m., pl. autopropulsáți; f. autopropulsátă, pl. autopropulsáte

autopropulsát adj. m. (sil. a-u-to-pro-), pl. autopropulsáți; f. sg. autopropulsátă, pl. autopropulsáte

autopropulsá (a se autopropulsa) vb. refl., ind. prez. 3 se autopropulseáză

Intrare: autopropulsat
autopropulsat adjectiv
  • silabație: a-u-to-pro-pul-sat info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autopropulsat
  • autopropulsatul
  • autopropulsatu‑
  • autopropulsa
  • autopropulsata
plural
  • autopropulsați
  • autopropulsații
  • autopropulsate
  • autopropulsatele
genitiv-dativ singular
  • autopropulsat
  • autopropulsatului
  • autopropulsate
  • autopropulsatei
plural
  • autopropulsați
  • autopropulsaților
  • autopropulsate
  • autopropulsatelor
vocativ singular
plural
Intrare: autopropulsa
  • silabație: a-u-to-pro-pul-sa info
  • pronunție: a-u-to-
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autopropulsa
  • autopropulsare
  • autopropulsat
  • autopropulsatu‑
  • autopropulsând
  • autopropulsându‑
singular plural
  • autopropulsea
  • autopropulsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autopropulsez
(să)
  • autopropulsez
  • autopropulsam
  • autopropulsai
  • autopropulsasem
a II-a (tu)
  • autopropulsezi
(să)
  • autopropulsezi
  • autopropulsai
  • autopropulsași
  • autopropulsaseși
a III-a (el, ea)
  • autopropulsea
(să)
  • autopropulseze
  • autopropulsa
  • autopropulsă
  • autopropulsase
plural I (noi)
  • autopropulsăm
(să)
  • autopropulsăm
  • autopropulsam
  • autopropulsarăm
  • autopropulsaserăm
  • autopropulsasem
a II-a (voi)
  • autopropulsați
(să)
  • autopropulsați
  • autopropulsați
  • autopropulsarăți
  • autopropulsaserăți
  • autopropulsaseți
a III-a (ei, ele)
  • autopropulsea
(să)
  • autopropulseze
  • autopropulsau
  • autopropulsa
  • autopropulsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autopropulsat

  • 1. Care se deplasează prin dezvoltarea unei surse proprii de energie.
    surse: DEX '09 DLRLC MDA2 DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Proiectil autopropulsat.
      surse: DLRLC NODEX

etimologie:

autopropulsa

  • 1. A se mișca prin propria forță.
    surse: DEX '09

etimologie: