AUTOMAT, -Ă, automați, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre aparate, mașini etc.). Care este acționat printr-un dispozitiv mecanic; (despre anumite operații; adesea adverbial) care se efectuează prin acțiunea unui dispozitiv mecanic. ◊ Armă automată (și substantivat, n.) = armă de foc la care armarea se face fără intervenția omului; p. restr. pistol-mitralieră. ♦ (Adesea adverbial) Care se face, se execută de la sine, fără participarea rațiunii sau a voinței. Gest automat. 2. S. n. Dispozitiv, aparat, mașină care execută o anumită operație fără intervenția directă a omului. * Automat de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holurilor și scărilor interioare din blocuri. ♦ Fig. Persoană fără voință, fără inițiativă, care face totul mecanic. [Pr.: a-u-] – Din fr. automate.

automat, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 212 / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr automate] 1 a (D. aparate) Care este acționat printr-un dispozitiv mecanic. 2 a (D. aparate) Care pare că acționează singur. 3 av În mod automat (1). 4-5 sn, a (Șîs armă -ă) (Armă) care se încarcă cu mai multe proiectile și care armează și declanșează fără intervenția omului. 6 sn (Pre) Pistol mitralieră. 7-8 a, av (D. acte umane) (Care are loc) în mod reflex, fără participarea rațiunii sau voinței. 9 sn Aparat care efectuează o anumită operațiune fără intervenția omului. 10 sn (Spc; la motoare de automobil) Dispozitiv cu care se pornește motorul fără a învârti manivela acesteia. 11 sn (Spc) Aparat conținând mici obiecte de vânzare, distribuite prin declanșarea unui dispozitiv special în urma introducerii unei monede într-un orificiu special. 12 sn (Îs) ~ de scară Dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holurilor și scărilor interioare din blocuri. 13 smf (Fig) Persoană fără voință care face totul mecanic.

AUTOMAT I. (pl. -ate) sn. 🔧 Mașină alcătuită în așa fel încît să execute anumite mișcări prin mijlocirea unui mecanism așezat în corpul ei ¶ 2 Mașină care imită figura și mișcările unei ființe însuflețite ¶ 3 Fig. Om care nu e în stare să facă nimic din capul lui, care nu știe să se conducă singur, om fără pricepere, fără voință. II. adj. Care are mecanismul unui automat: cîntar ~ (🖼 272) [fr.].

AUTOMAT, -Ă, automați, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre aparate, mașini etc.) Care este acționat printr-un dispozitiv mecanic; (despre anumite operații; adesea adverbial) care se efectuează prin acțiunea unui dispozitiv mecanic. ◊ Armă automată (și substantivat, n.) = armă de foc la care armarea se face fără intervenția omului; p. restr. pistol-mitralieră. ♦ (Adesea adverbial) Care se face, se execută de la sine, fără participarea rațiunii sau voinței. Gest automat. 2. S. n. Dispozitiv, aparat, mașină care efectuează o anumită operație fără intervenția omului. Automat de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holurilor și scărilor interioare din blocuri. ♦ Fig. Persoană fără voință, fără inițiativă, care face totul mecanic. [Pr.: a-u-] – Din fr. automate.

AUTOMAT¹, automate, s. n. Dispozitiv, unealtă, aparat sau mașină care efectuează fără intervenția omului o anumită operație. Le povestea istoria roții de la automatul plugului, le spunea de întrecere, îi convingea – trebuia să-i convingă – să-i sudeze roata. DUMITRIU, V. L. 136. ◊ Fig. Persoană fără voință și părînd lipsită de rațiune, care face totul mecanic.

AUTOMAT², -Ă, automați, -te, adj. (Despre unelte, aparate, mașini) Care este acționat printr-un dispozitiv mecanic; (despre anumite operații) care se efectuează prin acțiunea unui dispozitiv mecanic, fără vreo intervenție exterioară. Strung automat. Uzină automată. ▭ La intrarea în gura minei se află montată o instalație modernă pentru descărcarea automată [a cărbunelui]. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2547. El, c-un ciocan automat Ținut pe umăr, de miner, Ea cu o secere de fier Pe după brațul ei bronzat. D. BOTEZ, F. S. 44. ◊ Armă automată (și substantivat, f.) = armă de foc la care armarea se face fără intervenția omului, astfel că loviturile se succed fără întrerupere atît timp cît se apasă pe trăgaci. Mitraliera și pușcă-mitralieră sînt arme automate. ▭ [Oamenii] se zvîrleau spre ieșirile satului, dar la toate ieșirile îi așteptau automatele-n bătaie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 6/6. Se lăsase de mult amurgul și toate focurile automatelor încetaseră. CAMILAR, N. I ◊ 394. (Adverbial) Mitraliera se armează automat. ♦ Fig. Care se face, se execută de la sine, în mod mecanic, fără participarea rațiunii sau a voinței. Mișcări automate. Gesturi automate.

AUTOMAT¹, automate, s. n. Dispozitiv, aparat care efectuează, fără intervenția omului, o anumită operație. ♦ Fig. Persoană fără voință, care face totul mecanic. [Pr.: a-u-] – După fr. automate.

AUTOMAT², -Ă, automați, -te, adj. (Despre dispozitive, aparate etc.) Care este acționat printr-un dispozitiv mecanic; (despre anumite operații; adesea adverbial) care se efectuează prin acțiunea unui dispozitiv mecanic. ◊ Armă automată (și substantivat, f.) = armă de foc la care armarea se face fără intervenția omului. ♦ Fig. (Adesea adverbial) Care se face, se execută de la sine, fără participarea rațiunii sau a voinței. [Pr.: a-u-] – După fr. automate.

AUTOMAT s.n. 1. Dispozitiv care, fără intervenție exterioară, efectuează o anumită operație. ♦ Mașină care imită mișcările ființelor însuflețite. 2. (Fig.) Om lipsit de voință și fără inițiativă. // adj. Acționat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operație. ◊ Armă automată (și s.n.) = armă de foc la care armarea se face automat. ♦ (Fig.) Făcut mecanic, fără intervenția voinței. [< fr. automate, germ. Automat, it. automato, cf. lat. automatus, gr. automatos – care se mișcă singur].

AUTOMAT, -Ă I. adj. acționat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operație. ♦ armă ~ă = (și s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră. ◊ (și adv.) care se face mecanic. II. s. n. 1. aparat, dispozitiv, mașină care, fără intervenție exterioară, efectuează o anumită operație. ♦ ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului și scările din blocuri. 2. unitate în care băuturile și alimentele ușoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede. 3. (fig.) om lipsit de voință, fără inițiativă. (< fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)

AUTOMAT¹ ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) (despre mașini sau aparate) Care efectuează anumite operații fără intervenția omului. 2) (despre operații) Care se efectuează mecanic, prin acțiunea unui dispozitiv. 3) fig. Care se face fără participarea voinței sau a conștiinței; mecanic; mașinal; instinctiv; involuntar; inconștient. /<fr. automate, germ. Automat

AUTOMAT² ~e n. 1) Aparat sau mașină care efectuează anumite operații fără intervenție exterioară. 2) fig. Persoană lipsită de voință și de inițiativă proprie. 3) Armă automată cu țeavă scurtă și cu bătaie mică; pistol-mitralieră. /<fr. automate, germ. Automat

automat n. 1. mașină cu resorturi imitând mișcările ființelor însuflețite; 2. fig. persoană fără inițiativă.

*automát, -ă adj. (vgr. autómatos, spontaneŭ, care se mișcă singur. Cp. cu samo-var). Care se mișcă singur: mașină automată. S. n., pl. e. Mașină care imitează mișcările animalelor. Fig. Om prost care lucrează după cum îl îndeamnă alțiĭ. V. automobil și mameluc.

automat² (desp. a-u-) s. n., pl. automate

automat¹ (desp. a-u-) adj. m., pl. automați; f. automată, pl. automate

automat¹ (a-u-) adj. m., pl. automați; f. automată, pl. automate

automat² (a-u-) s. n., pl. automate

automat s. n. (sil. a-u-), pl. automate

automat adj. m. (sil. a-u-), pl. automați; f. sg. automată, pl. automate

automat, -te.

DISPOZITIV PENTRU DESCHIDERE AUTOMATĂ aparat de construcție specială (format în principal dintr-o capsulă aneroidă, mecanism de ceasornic și sisteme de arcuri) putând fi atașat parașutei principale (sau de rezervă), pentru a o deschide la altitudinea stabilită în caz că parașutistul nu a acționat comanda manuală la timp.

PILOT AUTOMAT sistem special instalat la bordul unor aeronave care asigură conducerea acestora în timpul zborului sau îndeplinesc unele atribuții ale pilotului: menținerea stabilității pe un traiect dat și a regimului de funcționare de la traiectul calculat. În funcționarea pilotului automat se diferențiază trei direcții de acțiune: amortizare (compensând oscilațiile aeronavei, care la viteze supersonice nu pot fi atenuate de om), stabilizare (menținând aeronava într-o poziție dată, de regulă orizontală) și comandă (modificând evoluțiile de zbor după un program care cuprinde intrarea, menținerea și ieșirea din evoluție). În compunerea pilotului automat intră: un canal de acționare a aripioarelor (stabilizare transversală), un canal pentru acționarea profundorului (stabilitate longitudinală) și unul pentru acționarea direcției. Un sistem giroscopic asigură sesizarea mișcărilor în jurul centrului de greutate.

AUTOMAT adj., adv., s. 1. adj. automatic, inconștient, instinctiv, mașinal, mecanic, reflex. (Gest, act ~.) 2. adv. automatic, inconștient, mașinal, mașinalicește, mecanic, reflex, (înv.) mecanicește. (Reacționează ~.) 3. adv. v. papagalicește. 4. s. v. pistol-mitralieră.

AUTOMAT adj., adv., s. 1. adj. automatic, inconștient, instinctiv, mașinal, mecanic, reflex. (Gest, act ~.) 2. adv. automatic, inconștient, mașinal, mașinalicește, mecanic, reflex, (înv.) mecanicește. (Merge ~.) 3. adv. mașinal, mecanic, papagalicește. (Repetă ~ ceea ce aude.) 4. s. pistol-mitralieră.