opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

AUTOELOGIERE, autoelogieri, s. f. Faptul de a se autoelogia. [Pr.: a-u-to-] – V. autoelogia.

autoelogiere sf [At: MDA ms / P: a-u-to-e~ / Pl: ~ri / E: autoelogia] Elogiere de către sine însuși Si: (rar) autoelogiat1.

AUTOELOGIERE, autoelogieri, s. f. Acțiunea de a se autoelogia. [Pr.: a-u-to-] – V. autoelogia.

AUTOELOGIA, autoelogiez, vb. I. Refl. A-și aduce singur elogii. [Pr.: a-u-to-] – Auto1- + elogia.

autoelogia vr [At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pzi: ~iez / E: auto1- + elogia] A se elogia pe sine însuși.

AUTOELOGIA, autoelogiez, vb. I. Refl. A-și aduce singur elogii. [Pr.: a-u-to-e-] – Auto1- + elogia.

AUTOELOGIA vb. I. refl. A aduce elogii propriei persoane. [Et. incertă].

Ortografice DOOM

autoelogia vb. (sil. a-u-to-e-) → elogia

Intrare: autoelogiere
autoelogiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoelogiere
  • autoelogierea
plural
  • autoelogieri
  • autoelogierile
genitiv-dativ singular
  • autoelogieri
  • autoelogierii
plural
  • autoelogieri
  • autoelogierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: autoelogia
  • silabație: a-u-to-e- info
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoelogia
  • autoelogiere
  • autoelogiat
  • autoelogiatu‑
  • autoelogiind
  • autoelogiindu‑
 singular plural
  • autoelogiază
  • autoelogiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoelogiez
 (să)
  • autoelogiez
  • autoelogiam
  • autoelogiai
  • autoelogiasem
a II-a (tu)
  • autoelogiezi
 (să)
  • autoelogiezi
  • autoelogiai
  • autoelogiași
  • autoelogiaseși
a III-a (el, ea)
  • autoelogiază
 (să)
  • autoelogieze
  • autoelogia
  • autoelogie
  • autoelogiase
plural I (noi)
  • autoelogiem
 (să)
  • autoelogiem
  • autoelogiam
  • autoelogiarăm
  • autoelogiaserăm
  • autoelogiasem
a II-a (voi)
  • autoelogiați
 (să)
  • autoelogiați
  • autoelogiați
  • autoelogiarăți
  • autoelogiaserăți
  • autoelogiaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoelogiază
 (să)
  • autoelogieze
  • autoelogiau
  • autoelogiară
  • autoelogiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autoelogiere, autoelogierisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se autoelogia. DEX '09
etimologie:
  • vezi autoelogia DEX '98 DEX '09

autoelogia, autoelogiezverb

  • 1. A-și aduce singur elogii. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Auto- + elogia DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.