2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOELOGIÉRE, autoelogieri, s. f. Faptul de a se autoelogia. [Pr.: a-u-to-] – V. autoelogia.
autoelogiere sf [At: MDA ms / P: a-u-to-e~ / Pl: ~ri / E: autoelogia] Elogiere de către sine însuși Si: (rar) autoelogiat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOELOGIÉRE, autoelogieri, s. f. Acțiunea de a se autoelogia. [Pr.: a-u-to-] – V. autoelogia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
AUTOELOGIÁ, autoelogiez, vb. I. Refl. A-și aduce singur elogii. [Pr.: a-u-to-] – Auto1- + elogia.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
autoelogia vr [At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pzi: ~iez / E: auto1- + elogia] A se elogia pe sine însuși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOELOGIÁ, autoelogiez, vb. I. Refl. A-și aduce singur elogii. [Pr.: a-u-to-e-] – Auto1- + elogia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOELOGIÁ vb. I. refl. A aduce elogii propriei persoane. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
autoelogiá vb. (sil. a-u-to-e-) → elogia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
- silabație: a-u-to-e-
| verb (V211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||