3 definiții pentru autoelogiere
Explicative DEX
AUTOELOGIERE, autoelogieri, s. f. Faptul de a se autoelogia. [Pr.: a-u-to-] – V. autoelogia.
autoelogiere sf [At: MDA ms / P: a-u-to-e~ / Pl: ~ri / E: autoelogia] Elogiere de către sine însuși Si: (rar) autoelogiat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOELOGIERE, autoelogieri, s. f. Acțiunea de a se autoelogia. [Pr.: a-u-to-] – V. autoelogia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
Intrare: autoelogiere
autoelogiere substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
autoelogiere, autoelogierisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se autoelogia. DEX '09
etimologie:
- autoelogia DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.