2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoconcurare sf [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~rări / E: autoconcura] Concurare a cuiva de către sine însuși Si: (rar) autoconcurat1.

autoconcura vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~rez / E: auto1- + concura] A se concura pe sine însuși.

AUTOCONCURÁ vb. I. refl. A se concura pe sine însuși. [<auto1- + concura].

AUTOCONCURÁ vb. refl. a se concura pe sine însuși. (< auto1- + concura)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoconcurá vb. → concura

Intrare: autoconcurare
autoconcurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoconcurare
  • autoconcurarea
plural
  • autoconcurări
  • autoconcurările
genitiv-dativ singular
  • autoconcurări
  • autoconcurării
plural
  • autoconcurări
  • autoconcurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoconcura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoconcura
  • autoconcurare
  • autoconcurat
  • autoconcuratu‑
  • autoconcurând
  • autoconcurându‑
singular plural
  • autoconcurea
  • autoconcurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoconcurez
(să)
  • autoconcurez
  • autoconcuram
  • autoconcurai
  • autoconcurasem
a II-a (tu)
  • autoconcurezi
(să)
  • autoconcurezi
  • autoconcurai
  • autoconcurași
  • autoconcuraseși
a III-a (el, ea)
  • autoconcurea
(să)
  • autoconcureze
  • autoconcura
  • autoconcură
  • autoconcurase
plural I (noi)
  • autoconcurăm
(să)
  • autoconcurăm
  • autoconcuram
  • autoconcurarăm
  • autoconcuraserăm
  • autoconcurasem
a II-a (voi)
  • autoconcurați
(să)
  • autoconcurați
  • autoconcurați
  • autoconcurarăți
  • autoconcuraserăți
  • autoconcuraseți
a III-a (ei, ele)
  • autoconcurea
(să)
  • autoconcureze
  • autoconcurau
  • autoconcura
  • autoconcuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)