4 definiții pentru autoconcurare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoconcurare sf [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~rări / E: autoconcura] Concurare a cuiva de către sine însuși Si: (rar) autoconcurat1.

AUTOCONCURÁ vb. I. refl. A se concura pe sine însuși. [<auto1- + concura].

AUTOCONCURÁ vb. refl. a se concura pe sine însuși. (< auto1- + concura)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: autoconcurare
autoconcurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoconcurare
  • autoconcurarea
plural
  • autoconcurări
  • autoconcurările
genitiv-dativ singular
  • autoconcurări
  • autoconcurării
plural
  • autoconcurări
  • autoconcurărilor
vocativ singular
plural