opțiuni

2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOCARACTERIZÁRE, autocaracterizări, s. f. Faptul de a se autocaracteriza; (concr.) caracterizare a propriei persoane. [Pr.: a-u-] – V. autocaracteriza.

AUTOCARACTERIZÁRE, autocaracterizări, s. f. Faptul de a se autocaracteriza; (concr.) caracterizare a propriei persoane. [Pr.: a-u-] – V. autocaracteriza.

autocaracterizare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~zări / E: autocaracteriza] Caracterizare de către sine însuși Si: (rar) autocaracterizat1.

AUTOCARACTERIZÁRE s.f. Faptul de a se autocaracteriza. [< autocaracteriza].

autocaracterizá vr [At: DN3 / P: a-u- / Pzi: -zez / E: auto1- + caracteriza] A se caracteriza.

AUTOCARACTERIZÁ, autocaracterizez, vb. I. Refl. A se caracteriza pe sine. [Pr.: a-u-] – Auto1- + caracteriza.

AUTOCARACTERIZÁ, autocaracterizez, vb. I. Refl. A se caracteriza pe sine. [Pr.: a-u-] – Auto1- + caracteriza.

AUTOCARACTERIZÁ vb. I. refl. A caracteriza propria persoană. [< auto1- + caracteriza].

AUTOCARACTERIZÁ vb. refl. a-și caracteriza propria persoană. (< auto1- + caracteriza)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autocaracterizáre s. f. → caracterizare

autocaracterizá vb. (sil. a-u-) → caracteriza


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTOCARACTERIZÁ vb. a se autodefini, a se caracteriza, a se defini. (Se ~ veridic în cartea sa.)

AUTOCARACTERIZA vb. a se autodefini, a se caracteriza, a se defini. (Se ~ veridic în cartea sa.)

Intrare: autocaracterizare
autocaracterizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autocaracterizare
  • autocaracterizarea
plural
  • autocaracterizări
  • autocaracterizările
genitiv-dativ singular
  • autocaracterizări
  • autocaracterizării
plural
  • autocaracterizări
  • autocaracterizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: autocaracteriza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autocaracteriza
  • autocaracterizare
  • autocaracterizat
  • autocaracterizatu‑
  • autocaracterizând
  • autocaracterizându‑
 singular plural
  • autocaracterizează
  • autocaracterizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autocaracterizez
 (să)
  • autocaracterizez
  • autocaracterizam
  • autocaracterizai
  • autocaracterizasem
a II-a (tu)
  • autocaracterizezi
 (să)
  • autocaracterizezi
  • autocaracterizai
  • autocaracterizași
  • autocaracterizaseși
a III-a (el, ea)
  • autocaracterizează
 (să)
  • autocaracterizeze
  • autocaracteriza
  • autocaracteriză
  • autocaracterizase
plural I (noi)
  • autocaracterizăm
 (să)
  • autocaracterizăm
  • autocaracterizam
  • autocaracterizarăm
  • autocaracterizaserăm
  • autocaracterizasem
a II-a (voi)
  • autocaracterizați
 (să)
  • autocaracterizați
  • autocaracterizați
  • autocaracterizarăți
  • autocaracterizaserăți
  • autocaracterizaseți
a III-a (ei, ele)
  • autocaracterizează
 (să)
  • autocaracterizeze
  • autocaracterizau
  • autocaracterizară
  • autocaracterizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autocaracterizare

  • 1. Faptul de a se autocaracteriza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. concretizat Caracterizare a propriei persoane.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi autocaracteriza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

autocaracteriza

etimologie:

  • Auto- + caracteriza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN