9 definiții pentru autodefini


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autodefiní vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~nesc / E: auto1- + defini] A se defini pe sine însuși.

AUTODEFINÍ, autodefinesc, vb. IV. Refl. A se caracteriza singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + defini.

AUTODEFINÍ, autodefinesc, vb. IV. Refl. A se defini prin el însuși. [Pr.: a-u-] – Auto1- + defini.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTODEFINÍ vb. a se autocaracteriza.

AUTODEFINÍ vb. IV. refl. A se defini, a se caracteriza singur. [Et. incertă].

AUTODEFINÍ vb. refl. a se defini singur. (< auto1- + defini)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autodefiní vb. (sil. a-u-) → defini

AUTODEFINI vb. a se autocaracteriza, a se caracteriza, a se defini. (Se ~ veridic.)

autodefiní vb. refl. IV A se caracteriza singur ◊ „Cel care se autodefinește: «Ești tot numai răspântii și drumuri fără-ntors» (Împăcare), proiectează o acută dezbatere filozofică pe fundalul unei naturi încrâncenate, spasmodice, halucinante.” Cont. 16 IV 65 p. 1. ◊ „Acum și-a schimbat maniera. De această dată încastrează chitare, clarinete, violoncele și alte instrumente muzicale – rupte, sparte sau arse – în... blocuri de beton. «Seamănă cu niște epave eșuate într-o mare de lavă», își autodefinește «artistul» opera.” Sc. 20 II 75 p. 4; v. și Cont. 14 XII 79 p. 4 (din auto1- + defini; DN3, DEX-S)

Intrare: autodefini
  • silabație: a-u-
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autodefini
  • autodefinire
  • autodefinit
  • autodefinitu‑
  • autodefinind
  • autodefinindu‑
singular plural
  • autodefinește
  • autodefiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autodefinesc
(să)
  • autodefinesc
  • autodefineam
  • autodefinii
  • autodefinisem
a II-a (tu)
  • autodefinești
(să)
  • autodefinești
  • autodefineai
  • autodefiniși
  • autodefiniseși
a III-a (el, ea)
  • autodefinește
(să)
  • autodefinească
  • autodefinea
  • autodefini
  • autodefinise
plural I (noi)
  • autodefinim
(să)
  • autodefinim
  • autodefineam
  • autodefinirăm
  • autodefiniserăm
  • autodefinisem
a II-a (voi)
  • autodefiniți
(să)
  • autodefiniți
  • autodefineați
  • autodefinirăți
  • autodefiniserăți
  • autodefiniseți
a III-a (ei, ele)
  • autodefinesc
(să)
  • autodefinească
  • autodefineau
  • autodefini
  • autodefiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)