2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOACCIDENTARE, autoaccidentări, s. f. Faptul de a se autoaccidenta. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta.

AUTOACCIDENTARE, autoaccidentări, s. f. Faptul de a se autoaccidenta. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta.

autoaccidentare sf [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~tări / E: autoaccidenta] Accidentare de către sine însuși Si: (rar) autoaccidentat1.

AUTOACCIDENTARE s.f. Faptul de a se autoaccidenta. [< autoaccidenta].

AUTOACCIDENTA, autoaccidentez, vb. I. Refl. A se accidenta involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – Auto1- + accidenta.

AUTOACCIDENTA, autoaccidentez, vb. I. Refl. A se accidenta involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – Auto1- + accidenta.

autoaccidenta vr [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pzi: ~tez / E: auto1- + accidenta] A se accidenta.

AUTOACCIDENTA vb. I. refl. A se accidenta singur. [Pron. a-u-to-ac-. / auto1- + accidenta].

AUTOACCIDENTA vb. refl. a se accidenta involuntar. (< auto1- + accidenta)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+autoaccidenta (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. autoaccidentez, 3 se autoaccidentea; conj. prez. 1 sg. să mă autoaccidentez, 3 să se autoaccidenteze; imper. 2 sg. afirm. autoaccidentează-te; ger. autoaccidentându-mă

autoaccidenta vb. (sil. a-u-to-ac-) → accidenta

Intrare: autoaccidentare
autoaccidentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoaccidentare
  • autoaccidentarea
plural
  • autoaccidentări
  • autoaccidentările
genitiv-dativ singular
  • autoaccidentări
  • autoaccidentării
plural
  • autoaccidentări
  • autoaccidentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoaccidenta
verb (V201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoaccidenta
  • autoaccidentare
  • autoaccidentat
  • autoaccidentatu‑
  • autoaccidentând
  • autoaccidentându‑
singular plural
  • autoaccidentea
  • autoaccidentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoaccidentez
(să)
  • autoaccidentez
  • autoaccidentam
  • autoaccidentai
  • autoaccidentasem
a II-a (tu)
  • autoaccidentezi
(să)
  • autoaccidentezi
  • autoaccidentai
  • autoaccidentași
  • autoaccidentaseși
a III-a (el, ea)
  • autoaccidentea
(să)
  • autoaccidenteze
  • autoaccidenta
  • autoaccidentă
  • autoaccidentase
plural I (noi)
  • autoaccidentăm
(să)
  • autoaccidentăm
  • autoaccidentam
  • autoaccidentarăm
  • autoaccidentaserăm
  • autoaccidentasem
a II-a (voi)
  • autoaccidentați
(să)
  • autoaccidentați
  • autoaccidentați
  • autoaccidentarăți
  • autoaccidentaserăți
  • autoaccidentaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoaccidentea
(să)
  • autoaccidenteze
  • autoaccidentau
  • autoaccidenta
  • autoaccidentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autoaccidentare, autoaccidentărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se autoaccidenta. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi autoaccidenta DEX '09 DEX '98 DN

autoaccidenta, autoaccidentezverb

  • 1. A se accidenta involuntar. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Auto- + accidenta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.