2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoaccidentare sf [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~tări / E: autoaccidenta] Accidentare de către sine însuși Si: (rar) autoaccidentat1.

AUTOACCIDENTÁRE, autoaccidentări, s. f. Faptul de a se autoaccidenta. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta.

AUTOACCIDENTÁRE, autoaccidentări, s. f. Faptul de a se autoaccidenta. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta.

AUTOACCIDENTÁRE s.f. Faptul de a se autoaccidenta. [< autoaccidenta].

autoaccidenta vr [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pzi: ~tez / E: auto1- + accidenta] A se accidenta.

AUTOACCIDENTÁ, autoaccidentez, vb. I. Refl. A se accidenta involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – Auto1- + accidenta.

AUTOACCIDENTÁ, autoaccidentez, vb. I. Refl. A se accidenta involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – Auto1- + accidenta.

AUTOACCIDENTÁ vb. I. refl. A se accidenta singur. [Pron. a-u-to-ac-. / auto1- + accidenta].

AUTOACCIDENTÁ vb. refl. a se accidenta involuntar. (< auto1- + accidenta)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoaccidentá vb. (sil. a-u-to-ac-) → accidenta

Intrare: autoaccidentare
autoaccidentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoaccidentare
  • autoaccidentarea
plural
  • autoaccidentări
  • autoaccidentările
genitiv-dativ singular
  • autoaccidentări
  • autoaccidentării
plural
  • autoaccidentări
  • autoaccidentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoaccidenta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoaccidenta
  • autoaccidentare
  • autoaccidentat
  • autoaccidentatu‑
  • autoaccidentând
  • autoaccidentându‑
singular plural
  • autoaccidentea
  • autoaccidentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoaccidentez
(să)
  • autoaccidentez
  • autoaccidentam
  • autoaccidentai
  • autoaccidentasem
a II-a (tu)
  • autoaccidentezi
(să)
  • autoaccidentezi
  • autoaccidentai
  • autoaccidentași
  • autoaccidentaseși
a III-a (el, ea)
  • autoaccidentea
(să)
  • autoaccidenteze
  • autoaccidenta
  • autoaccidentă
  • autoaccidentase
plural I (noi)
  • autoaccidentăm
(să)
  • autoaccidentăm
  • autoaccidentam
  • autoaccidentarăm
  • autoaccidentaserăm
  • autoaccidentasem
a II-a (voi)
  • autoaccidentați
(să)
  • autoaccidentați
  • autoaccidentați
  • autoaccidentarăți
  • autoaccidentaserăți
  • autoaccidentaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoaccidentea
(să)
  • autoaccidenteze
  • autoaccidentau
  • autoaccidenta
  • autoaccidentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoaccidentare

  • 1. Faptul de a se autoaccidenta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi autoaccidenta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

autoaccidenta

  • 1. A se accidenta involuntar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Auto- + accidenta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN