2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autentificát1 sn [At: MDA ms / V: -ticat / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: autentifica] (Rar) 1 Autentificare (1). 2 Legalizare. 3-4 Autentificare (3-4).

autentificat2, ~ă a [At: MON. OF. (1906), 16 / V: (îrg) ~tic~ / Pl: ~ați, ~e / E: autentifica] 1-3 Care a fost făcut autentic (5-7). 4 (Jur) Legalizat.

AUTENTIFICÁT, -Ă, autentificați, -te, adj. (Despre acte) Întărit cu forme legale; legalizat. [Pr.: a-u-] – V. autentifica.

AUTENTIFICÁT, -Ă, autentificați, -te, adj. (Despre acte) Întărit cu formele legale; legalizat. [Pr.: a-u-] – V. autentifica.

AUTENTIFICÁT, -Ă, autentificați, -te, adj. (Despre acte) întărit, învestit cu formele legale. V. legalizat. Procură autentificată. – Pronunțat: a-u-.

AUTENTIFICÁT, -Ă, autentificați, -te, adj. (Despre acte) Întărit, învestit cu formele legale. [Pr.: a-u-] – V. autentifica.

autentica v vz autentifica

autentifica vtr [At: ȘINCAI, HR. I, 359/6 / V: (îrg) ~tica / P: a-u~ / Pzi: autentific / E: fr autentifier] 1 A face să devină autentic. 2 A legaliza.

AUTENTIFICÁ, autentífic, vb. I. Tranz. A face ca un act să devină autentic; a legaliza. [Pr.: a-u-] – După fr. authentifier.

AUTENTIFICÁ, autentífic, vb. I. Tranz. A face ca un act să devină autentic; a legaliza. [Pr.: a-u-] – După fr. authentifier.

AUTENTIFICÁ, autentific, vb. I. Tranz. (Cu privire la acte) A garanta ca autentic, a întări, a învesti cu formele legale. V. legaliza. Autentific o copie a certificatului de căsătorie. – Pronunțat: a-u-.

AUTENTIFICÁ, autentífic, vb. I. Tranz. A face ca un act să devină autentic, a învesti un act cu formele legale. V. legaliza. [Pr.: a-u-] – După fr. authentifier.

AUTENTIFICÁ vb. I. tr. A face ca un act să devină autentic, a-i da caracter de autenticitate. [Pron. a-u-, p. i. autentífic. / cf. fr. authentifier, germ. authentifizieren].

AUTENTIFICÁ vb. tr. a face ca un act să fie autentic. (după fr. authentifier)

A AUTENTIFICÁ autentífic tranz. (acte, scrisori, semnături) A califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a certifica; a legaliza. /<fr. authentifier, germ. authentifizieren

*autentífic, a v. tr. (d. autentic și -fic ca’n modific; fr. authentiquer, germ. authentifizieren). Fac autentic, legalizez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autentificá (a ~) (a-u-) vb., ind. prez. 3 autentífică

autentificá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autentífic, 3 sg. și pl. autentífică

autentifica (ind. prez. 3 sg. și pl. autentifică)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTENTIFICÁT adj. v. legalizat.

arată toate definițiile

Intrare: autentificat
autentificat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autentificat
  • autentificatul
  • autentificatu‑
  • autentifica
  • autentificata
plural
  • autentificați
  • autentificații
  • autentificate
  • autentificatele
genitiv-dativ singular
  • autentificat
  • autentificatului
  • autentificate
  • autentificatei
plural
  • autentificați
  • autentificaților
  • autentificate
  • autentificatelor
vocativ singular
plural
Intrare: autentifica
  • silabație: a-u-
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autentifica
  • autentificare
  • autentificat
  • autentificatu‑
  • autentificând
  • autentificându‑
singular plural
  • autentifică
  • autentificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autentific
(să)
  • autentific
  • autentificam
  • autentificai
  • autentificasem
a II-a (tu)
  • autentifici
(să)
  • autentifici
  • autentificai
  • autentificași
  • autentificaseși
a III-a (el, ea)
  • autentifică
(să)
  • autentifice
  • autentifica
  • autentifică
  • autentificase
plural I (noi)
  • autentificăm
(să)
  • autentificăm
  • autentificam
  • autentificarăm
  • autentificaserăm
  • autentificasem
a II-a (voi)
  • autentificați
(să)
  • autentificați
  • autentificați
  • autentificarăți
  • autentificaserăți
  • autentificaseți
a III-a (ei, ele)
  • autentifică
(să)
  • autentifice
  • autentificau
  • autentifica
  • autentificaseră
autentica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autentificat

etimologie:

  • vezi autentifica
    surse: DEX '98 DEX '09

autentifica autentica

etimologie: