17 definiții pentru austru agostru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aústru sm [At: COD. VOR. 99/7 / V: agos-, aos- / P: a-us-, (îvr) aus~ / Pl: auștri / E: ml auster, -strum] 1 (Îoc crivăț) Vânt din sud. 2 (Înv) Punct cardinal de unde bate austral (1). 3 Vânt secetos care bate în țara noastră din sud-vest.

AÚSTRU s. n. Vânt secetos care bate în țara noastră din sud-vest. [Acc. și: áustru] – Lat. auster, -tri.

AÚSTRU s. m. Vânt secetos care bate în țara noastră din sud-vest. [Acc. și áustru] – Lat. auster, -tri.

ÁUSTRU s. n. Vînt din sud sau sud-vest, vara mai ales secetos și păgubitor pentru culturi, iarna bogat în ploaie și zăpadă. Veni austrul cel răsunător și topi zăpezile. SADOVEANU, O. VII 113. Austrul tot suflă cu straniile-i modulații. În sfirșit și sfîntul soare a răsărit în senin. SADOVEANU, O. A. II 114. Afară este viscol, austrul vijelește Și zguduie coliba sărmanului lipsit, NEGRUZZI, S. II 34. – Pronunțat: aus-tru. – Accentuat și: aústru.

AÚSTRU s. n. Vânt din sud sau sud-vest, vara secetos, iar iarna aducător de ploaie și zăpadă. [Acc. și: áustru] – Lat. auster, -tri.

AÚSTRU n. Vânt secetos care bate din sud-vest. [Sil. aus-tru; Acc. și áustru] /<lat. auster, ~tri

austru m. vântul cald ce bate dinspre Sud: austrul le suflă (razele lunei) coamele pletoase BOL. [Lat. AUSTRUM].

áustru n., pl. inuz. e saŭ urĭ (lat. áuster, it. áustro). Vîntu de la vest în vestu Munteniiĭ și de la sud în estu Munteniiĭ. O casă cu fața spre austru (Bz.), cu fața spre sud. – Fals aústru (Cdr.). V. vînt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!aústru s. n., art. aústrul

áustru (sil. aus-) / aústru s.m., art. áustrul / aústrul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AÚSTRU s. (MET.) (pop.) sărăcilă, traistă-goală, (reg.) vântul negru. (~ este numele unui vânt secetos.)

AÚSTRU s. v. miazăzi, sud.

AUSTRU s. (GEOGR.) (pop.) sărăcilă, traistă-goală, (reg.) vîntul negru. (~ este numele unui vînt secetos.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

áustru s. m. – Vînt care bate din sud. Mr. austru. Lat. auster (Pușcariu 174; Candrea-Dens., 113; REW 807; DAR); cf. it. ostro, v. fr. ostre. Este cuvînt pe care limba literară pare că l-a uitat, dar supraviețuiește în vorbirea populară. Pascu, Beiträge, 8, îl derivă din it. austro.Der. austral, adj., din fr.

Intrare: austru
  • pronunție: austru, austru
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • austru
  • austrul
  • austru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • austru
  • austrului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agostru
  • agostrul
  • agostru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • agostru
  • agostrului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

austru agostru

  • 1. Vânt vara mai ales secetos și păgubitor pentru culturi, iarna bogat în ploaie și zăpadă, care bate în țara noastră din sud-vest.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Veni austrul cel răsunător și topi zăpezile. SADOVEANU, O. VII 113.
      surse: DLRLC
    • Austrul tot suflă cu straniile-i modulații. În sfirșit și sfîntul soare a răsărit în senin. SADOVEANU, O. A. II 114.
      surse: DLRLC
    • Afară este viscol, austrul vijelește Și zguduie coliba sărmanului lipsit, NEGRUZZI, S. II 34.
      surse: DLRLC

etimologie: