2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aureola vt [At: DN3 / P: a-u-re-o- / Pzi: ~lez / E: fr aureoler] 1 A înconjura cu o aureolă (1). 2 (Fig) A glorifica.

AUREOLÁ, aureolez, vb. I. Tranz. 1. A înconjura cu o aureolă. 2. Fig. A încununa, a glorifica (pentru calitățile sale). [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréoler.

AUREOLÁ, aureolez, vb. I. Tranz. 1. A înconjura cu o aureolă. 2. Fig. A încununa, a glorifica (pentru calitățile sale). [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréoler.

AUREOLÁ vb. I. tr. A înconjura cu aureolă. ♦ (Fig.) A glorifica. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréoler, it. aureolare].

AUREOLÁ vb. tr. 1. a înconjura cu aureolă. 2. (fig.) a glorifica. (< fr. auréoler)

A AUREOLÁ ~éz tranz. 1) A înconjura cu o aureolă. 2) fig. A releva meritul cuiva; a glorifica. /<fr. auréoler

aureólă sf [At: HASDEU, I. C. 18 / P: a-u-re-o~ / Pl: ~le / E: fr aureole] 1 Cerc luminos cu care este înconjurat capul reprezentărilor sfinților sau al altor personaje Si: aură (3), nimb. 2 (Fig) Strălucire. 3 (Fig) Glorie. 4 (Fig) Faimă. 5 Zonă luminoasă în jurul unei flăcări, arc electric etc. 6 Zonă pe suprafața unui obiect în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. 7 Fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice care apar în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 8 Efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate. 9 Halo în jurul unui astru Si: (rar) cearcăn.

AUREÓLĂ, aureole, s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb, aură. ♦ Fig. Strălucire, glorie, faimă. 2. Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. ♦ Zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări, unui arc electric etc. 3. (Tel.) Fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice care apar în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop, datorită unor reflexii multiple. 4. Efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate. [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréole, lat. [corona] aureola.

AUREÓLĂ, aureole, s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb, aură. ♦ Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. ♦ Zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări, unui arc electric etc. 2. Fig. Strălucire, glorie, faimă. [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréole, lat. [corona] aureola.

AUREÓLĂ, aureole, s. f. 1. Cerc luminos sau colorat cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje (mai ales ale sfinților, în iconografie); nimb. În cel d-al patrulea [medalion] vînătoarea e terminată. Marele Traian, încununat cu o aureolă circulară sau nimb... stă în picioare. ODOBESCU, S. III 74. ◊ (Poetic) Depărtarea sorbea trețtat în adîncurile sale chipul alb al Floricicăi, desprins încă de pe zare și încremenit în aureola de lumină țăsută în fund ei de razele de aur în pulbere ale soarelui curat de dimineață. HOGAȘ, M. N. 54. 2. Fig. Strălucire, splendoare, glorie, faimă. În lumina esteticii materialiste, orientarea și practica artistică a lui I. L. Caragiale capătă acea aureolă pe care nu a avut-o niciodată în trecut și pe care, o merită întru totul. L. ROM. 1953, nr. I, 55. – Pronunțat: a-u-re-o-.

AUREÓLĂ, aureole, s. f. 1. Cerc luminos sau colorat cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb. ♦ Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. 2. Fig. Strălucire, glorie, faimă. [Pr.: a-u-re-o-] – Fr. auréole (lat. lit. [corona] aureola).

AUREÓLĂ s.f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb. 2. Halo în jurul unui astru, pe o fotografie. ♦ Zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă. 3. (Fig.) Glorie, strălucire, faimă, splendoare. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréole, it. aureola < lat. aureolus – de aur].

AUREÓLĂ s. f. 1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb. 2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc. ◊ zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă. 3. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 4. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate. 5. (fig.) glorie, faimă; aură (1). (< fr. auréole, lat. aureola)

AUREÓLĂ ~e f. 1) (în pictura religioasă) Cerc luminos desenat de pictori în jurul capului unor persoane divine; nimb. 2) fig. Totalitate de calități care impresionează, trezind respect și admirație; strălucire. 3) Zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări sau al unui bec electric. [G.-D. aureolei; Sil. a-u-re-o-] /<fr. auréole, lat. aureola, it. aureola

aureolă f. 1. cerc luminos cu care pictorii înconjoară capul sfinților; 2. fig. strălucire: aureolă de glorie.

*aureólă f., pl. e (fr. auréole, d. lat. auréolus, auréola, de aur). Nimb, cerc luminos cu care pictoriĭ înconjoară capetele sfinților. Fig. Strălucire, nimb, renume: aureolă de glorie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aureolá (a ~) (a-u-re-o-) vb., ind. prez. 3 aureoleáză

aureolá vb. (sil. a-u-re-o-), ind. prez. 1 sg. aureoléz, 3 sg. și pl. aureoleáză

aureólă (a-u-re-o-) s. f., g.-d. art. aureólei; pl. aureóle

aureólă s. f. (sil. a-u-re-o-), g.-d. art. aureólei; pl. aureóle

arată toate definițiile

Intrare: aureola
  • silabație: a-u-re-o-la
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aureola
  • aureolare
  • aureolat
  • aureolatu‑
  • aureolând
  • aureolându‑
singular plural
  • aureolea
  • aureolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aureolez
(să)
  • aureolez
  • aureolam
  • aureolai
  • aureolasem
a II-a (tu)
  • aureolezi
(să)
  • aureolezi
  • aureolai
  • aureolași
  • aureolaseși
a III-a (el, ea)
  • aureolea
(să)
  • aureoleze
  • aureola
  • aureolă
  • aureolase
plural I (noi)
  • aureolăm
(să)
  • aureolăm
  • aureolam
  • aureolarăm
  • aureolaserăm
  • aureolasem
a II-a (voi)
  • aureolați
(să)
  • aureolați
  • aureolați
  • aureolarăți
  • aureolaserăți
  • aureolaseți
a III-a (ei, ele)
  • aureolea
(să)
  • aureoleze
  • aureolau
  • aureola
  • aureolaseră
Intrare: aureolă
  • silabație: a-u-re-o-lă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aureo
  • aureola
plural
  • aureole
  • aureolele
genitiv-dativ singular
  • aureole
  • aureolei
plural
  • aureole
  • aureolelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aureola

  • 1. A înconjura cu o aureolă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: nimba
  • 2. figurat A încununa, a glorifica (pentru calitățile sale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: glorifica încununa

etimologie:

aureolă

  • 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinților.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aură nimb 2 exemple
    exemple
    • În cel d-al patrulea [medalion] vînătoarea e terminată. Marele Traian, încununat cu o aureolă circulară sau nimb... stă în picioare. ODOBESCU, S. III 74.
      surse: DLRLC
    • poetic Depărtarea sorbea treptat în adîncurile sale chipul alb al Floricicăi, desprins încă de pe zare și încremenit în aureola de lumină țăsută în jurul ei de razele de aur în pulbere ale soarelui curat de dimineață. HOGAȘ, M. N. 54.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • În lumina esteticii materialiste, orientarea și practica artistică a lui I. L. Caragiale capătă acea aureolă pe care nu a avut-o niciodată în trecut și pe care, o merită întru totul. L. ROM. 1953, nr. I, 55.
        surse: DLRLC
  • 2. Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. Zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări, unui arc electric etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Halo în jurul unui astru, pe o fotografie.
    surse: DN
  • 4. televiziune Fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice care apar în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop, datorită unor reflexii multiple.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 5. Efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: