AULĂ, aule, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților, conferințelor etc. 2. (În Evul Mediu) Curte princiară. [Pr: a-u-] – Din lat. aula.

aul sn [At: SADOVEANU, D. P. 46 / Pl: ~e / E: rs ахл] Sat de munte în Caucaz, în Crimeea și în Asia Centrală.

aulă sf [At: DA / Pl: ~le / E: lat aula] 1 (Ant) Curte în fața locuințelor importante, în jurul căreia se grupau dependințele. 2 (Înv) Curte domnească sau împărătească. 3 Sală mare de festivități (mai ales în incinta unei școli superioare).

*AULĂ (pl. -le) sf. Sală mare într’o Universitate, într’o instituțiune de cultură, destinată mai mult solemnităților [lat.].

AULĂ, aule, s. f. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților, conferințelor, cursurilor etc. [Pr.: a-u-] – Din lat. aula.

AUL, aule, s. n. Sat de munte în Crimeea, Caucaz și Asia centrală. Era la noi un stăpîn de aul care poposise cu căruțele supușilor săi la o margine de lac. SADOVEANU, D. P. 46. Zboară, cîntec al meu, din aul în aul. TOMA, C. V. 313.

AULĂ, aide, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică (mai ales într-un institut de învățămînt superior), destinată festivităților. Aula universității. 2. (În orînduirea feudală) Curte domnească sau împărătească. – Pronunțat: a-u-. – Accentuat și: (rar) aulă.

AUL, aule, s. n. Sat de munte în Crimeea, Caucaz și Asia centrală. – Rus. aul.

AULĂ, aule, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților. 2. (În orînduirea feudală) Curte domnească sau împărătească. [Pr.: a-u-] – Lat. lit. aula.

AUL s.n. Sat de munte (în Crimeea, în Caucaz și în Asia Centrală). [< rus. aul].

AULĂ s.f. 1. (Ant.) Curte în fața locuințelor importante, în jurul căreia se grupau dependințele. 2. Sală mare de festivități (aflată mai ales în incinta unei instituții de învățămînt). 3. (În orînduirea feudală) curte domnească sau împărătească. [Pron. a-u-. / < lat. aula, cf. germ. Aula].

AULĂ s. f. 1. (ant.) curte în fața locuințelor importante în jurul căreia se grupau dependințele. 2. (în evul mediu) curte princiară. 3. sală de conferințe, cursuri sau festivități (în incinta unei instituții). (< lat. aula, germ. Aula)

AUL ~e n. Sat la unele popoare din Asia Mijlocie și Caucazul de Nord. /<rus. aul

AULĂ ~e f. Sală mare într-o instituție de cultură sau de învățământ. ~a universității. [Sil. a-u-] /<lat. aula, germ. Aula

aulă f. sală mare pentru solemnități: aula Universității.

*áulă f., pl. e (lat. aula, d. vgr. aulé). Mare sală p. solemnitățĭ într’o universitate saŭ în altă școală. – Fals aúlă.

aul s. n., pl. aule

aulă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. aulei; pl. aule

aul s. n., pl. aule

aulă (a-u-) s. f., g.-d. art. aulei; pl. aule

aul s. n., pl. aule

aulă s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. aulei; pl. aule

aulă (3 sil.)

aulă, -le.

AULĂ s. v. curte, palat.

aulă s. v. CURTE. PALAT.