16 definiții pentru aulă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aúlă sf [At: DA / Pl: ~le / E: lat aula] 1 (Ant) Curte în fața locuințelor importante, în jurul căreia se grupau dependințele. 2 (Înv) Curte domnească sau împărătească. 3 Sală mare de festivități (mai ales în incinta unei școli superioare).

ÁULĂ, aule, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților, conferințelor etc. 2. (În Evul Mediu) Curte princiară. [Pr: a-u-] – Din lat. aula.

ÁULĂ, aule, s. f. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților, conferințelor, cursurilor etc. [Pr.: a-u-] – Din lat. aula.

ÁULĂ, aide, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică (mai ales într-un institut de învățămînt superior), destinată festivităților. Aula universității. 2. (În orînduirea feudală) Curte domnească sau împărătească. – Pronunțat: a-u-. – Accentuat și: (rar) aúlă.

ÁULĂ, aule, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților. 2. (În orânduirea feudală) Curte domnească sau împărătească. [Pr.: a-u-] – Lat. lit. aula.

ÁULĂ s.f. 1. (Ant.) Curte în fața locuințelor importante, în jurul căreia se grupau dependințele. 2. Sală mare de festivități (aflată mai ales în incinta unei instituții de învățământ). 3. (În orânduirea feudală) curte domnească sau împărătească. [Pron. a-u-. / < lat. aula, cf. germ. Aula].

ÁULĂ s. f. 1. (ant.) curte în fața locuințelor importante în jurul căreia se grupau dependințele. 2. (în evul mediu) curte princiară. 3. sală de conferințe, cursuri sau festivități (în incinta unei instituții). (< lat. aula, germ. Aula)

ÁULĂ ~e f. Sală mare într-o instituție de cultură sau de învățământ. ~a universității. [Sil. a-u-] /<lat. aula, germ. Aula

aulă f. sală mare pentru solemnități: aula Universității.

*áulă f., pl. e (lat. aula, d. vgr. aulé). Mare sală p. solemnitățĭ într’o universitate saŭ în altă școală. – Fals aúlă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

áulă (a-u-) s. f., g.-d. art. áulei; pl. áule

áulă s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. áulei; pl. áule


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÁULĂ s. v. curte, palat.

Intrare: aulă
  • silabație: a-u-lă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aulă
  • aula
plural
  • aule
  • aulele
genitiv-dativ singular
  • aule
  • aulei
plural
  • aule
  • aulelor
vocativ singular
plural

aulă

  • 1. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților, conferințelor etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Aula universității.
      surse: DLRLC
  • 2. în Evul Mediu Curte princiară.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. în Antichitate Curte în fața locuințelor importante, în jurul căreia se grupau dependințele.
    surse: DN
  • comentariu rar Accentuat și: au.
    surse: DLRLC

etimologie: