28 de definiții pentru aui, hăui aui (2) hăui (2) ăui (2) (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aui [At: CARAGIALE, T. I, 51/28 / V: h~, hăui / Pzi: ~esc / E: au] 1 vi A răsuna prelung Si: a vui. 2 vi A hăuli. 3 vtf (Rar) A zăpăci. corectată

AUÍ, pers. 3 auiéște, vb. IV. Intranz. (Pop.) A răsuna prelung, a hăuli. [Var.: hăuí vb. IV] – Formație onomatopeică.

AUÍ, pers. 3 auiéște, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung, a hăuli. [Var.: hăuí vb. IV] – Formație onomatopeică.

AUÍ, pers. 3 áuie și auiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hăui, a hui. Dar auie prelung sirena Și bate clopotul în dungă. BENIUC, C. 20. [Țigăncile] te îmbie să-ți ghicească norocul în ghioc alb care auie dacă-l pui la ureche. STANCU, D. 110. Toată valea auiește de-un ecou, frumos, muzical. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Ecouri lungi [de toacă] auiesc prin coridoare, prin sălile boltite ale chiliilor, întreaga mănăstire răsună ca o vioară. VLAHUȚĂ, O. A. II 164. – Pronunțat: a-u-i. – Variantă; ăuí (DUMITRIU, N. 289) vb. IV.

AUÍ, pers. 3 auiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hăui. [Pr.: a-u-i.Var.: ăuí vb. IV]

auì v. a răsuna, a vui prelungit: auia pădurea. [Onomatopee].

HĂUÍ vb. IV v. aui.

ĂUÍ, vb. IV v. hăui.[1]

  1. Mai corect: v. aui. cata

HĂUÍ, pers. 3 hăuie, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung, a hui; a aui. Brazii, căzînd, fac atîta zgomot, încît hăuie toată pădurea. BOGZA, C. O. 135. Auzeam, din ce în ce mai pierdute, bătăile ciocanelor răsunînd, hăuind în peșteri negre, ca pînă-n măruntaiele pămîntului. SADOVEANU, O. VI 277. – Pronunțat: hă-u-i.

HĂUÍ, pers. 3 hắuie, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hui. – Onomatopee.

A HĂUÍ pers. 3 hăuie intranz. reg. A răsuna prelung și monoton; a vui. Toată pădurea hăuie. [Sil. hă-u-i] /Onomat.

hauì v. a răsuna cu putere: unde ninchezi odată de hauì văzduhul ISP. [Onomatopee].

háuĭ și hăuĭésc, a hăui v. intr. (rudă cu huĭesc). Răsun prelung, vorbind de aer și de caverne marĭ: hăuĭa valea de mugetu leuluĭ. – Și auĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

auí (a ~) (a-u-)/hăuí (a ~) (hă-u-) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auiésc/hăuiésc, imperf. 3 sg. auiá/hăuiá; conj. prez. 3 să auiáscă/ să hăuiáscă

auí (sil. a-u-) / hăui (sil. hă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auiésc / hăuiésc, imperf. 3 sg. auiá / hăuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. auiáscă / hăuiáscă

auí (= hăui) vb., ind. prez. pers. 3 și 6 auie

arată toate definițiile

Intrare: aui, hăui
  • silabație: a-u-i
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aui
  • auire
  • auit
  • auitu‑
  • auind
  • auindu‑
singular plural
  • auiește
  • auiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • auiesc
(să)
  • auiesc
  • auiam
  • auii
  • auisem
a II-a (tu)
  • auiești
(să)
  • auiești
  • auiai
  • auiși
  • auiseși
a III-a (el, ea)
  • auiește
(să)
  • auiască
  • auia
  • aui
  • auise
plural I (noi)
  • auim
(să)
  • auim
  • auiam
  • auirăm
  • auiserăm
  • auisem
a II-a (voi)
  • auiți
(să)
  • auiți
  • auiați
  • auirăți
  • auiserăți
  • auiseți
a III-a (ei, ele)
  • auiesc
(să)
  • auiască
  • auiau
  • aui
  • auiseră
  • silabație: hă-u-i
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăui
  • hăuire
  • hăuit
  • hăuitu‑
  • hăuind
  • hăuindu‑
singular plural
  • hăuiește
  • hăuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăuiesc
(să)
  • hăuiesc
  • hăuiam
  • hăuii
  • hăuisem
a II-a (tu)
  • hăuiești
(să)
  • hăuiești
  • hăuiai
  • hăuiși
  • hăuiseși
a III-a (el, ea)
  • hăuiește
(să)
  • hăuiască
  • hăuia
  • hăui
  • hăuise
plural I (noi)
  • hăuim
(să)
  • hăuim
  • hăuiam
  • hăuirăm
  • hăuiserăm
  • hăuisem
a II-a (voi)
  • hăuiți
(să)
  • hăuiți
  • hăuiați
  • hăuirăți
  • hăuiserăți
  • hăuiseți
a III-a (ei, ele)
  • hăuiesc
(să)
  • hăuiască
  • hăuiau
  • hăui
  • hăuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ăui
  • ăuire
  • ăuit
  • ăuitu‑
  • ăuind
  • ăuindu‑
singular plural
  • ăuiește
  • ăuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ăuiesc
(să)
  • ăuiesc
  • ăuiam
  • ăuii
  • ăuisem
a II-a (tu)
  • ăuiești
(să)
  • ăuiești
  • ăuiai
  • ăuiși
  • ăuiseși
a III-a (el, ea)
  • ăuiește
(să)
  • ăuiască
  • ăuia
  • ăui
  • ăuise
plural I (noi)
  • ăuim
(să)
  • ăuim
  • ăuiam
  • ăuirăm
  • ăuiserăm
  • ăuisem
a II-a (voi)
  • ăuiți
(să)
  • ăuiți
  • ăuiați
  • ăuirăți
  • ăuiserăți
  • ăuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ăuiesc
(să)
  • ăuiască
  • ăuiau
  • ăui
  • ăuiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ăui
  • ăuire
  • ăuit
  • ăuitu‑
  • ăuind
  • ăuindu‑
singular plural
  • ăuie
  • ăuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ăui
(să)
  • ăui
  • ăuiam
  • ăuii
  • ăuisem
a II-a (tu)
  • ăui
(să)
  • ăui
  • ăuiai
  • ăuiși
  • ăuiseși
a III-a (el, ea)
  • ăuie
(să)
  • ăuie
  • ăuia
  • ăui
  • ăuise
plural I (noi)
  • ăuim
(să)
  • ăuim
  • ăuiam
  • ăuirăm
  • ăuiserăm
  • ăuisem
a II-a (voi)
  • ăuiți
(să)
  • ăuiți
  • ăuiați
  • ăuirăți
  • ăuiserăți
  • ăuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ăuie
(să)
  • ăuie
  • ăuiau
  • ăui
  • ăuiseră
  • silabație: hă-u-i
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăui
  • hăuire
  • hăuit
  • hăuitu‑
  • hăuind
  • hăuindu‑
singular plural
  • hăuie
  • hăuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăui
(să)
  • hăui
  • hăuiam
  • hăuii
  • hăuisem
a II-a (tu)
  • hăui
(să)
  • hăui
  • hăuiai
  • hăuiși
  • hăuiseși
a III-a (el, ea)
  • hăuie
(să)
  • hăuie
  • hăuia
  • hăui
  • hăuise
plural I (noi)
  • hăuim
(să)
  • hăuim
  • hăuiam
  • hăuirăm
  • hăuiserăm
  • hăuisem
a II-a (voi)
  • hăuiți
(să)
  • hăuiți
  • hăuiați
  • hăuirăți
  • hăuiserăți
  • hăuiseți
a III-a (ei, ele)
  • hăuie
(să)
  • hăuie
  • hăuiau
  • hăui
  • hăuiseră
  • silabație: a-u-i
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aui
  • auire
  • auit
  • auitu‑
  • auind
  • auindu‑
singular plural
  • auie
  • auiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aui
(să)
  • aui
  • auiam
  • auii
  • auisem
a II-a (tu)
  • aui
(să)
  • aui
  • auiai
  • auiși
  • auiseși
a III-a (el, ea)
  • auie
(să)
  • auie
  • auia
  • aui
  • auise
plural I (noi)
  • auim
(să)
  • auim
  • auiam
  • auirăm
  • auiserăm
  • auisem
a II-a (voi)
  • auiți
(să)
  • auiți
  • auiați
  • auirăți
  • auiserăți
  • auiseți
a III-a (ei, ele)
  • auie
(să)
  • auie
  • auiau
  • aui
  • auiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aui, hăui ăui (2) hăui (2) aui (2)

  • 1. popular A răsuna prelung și monoton.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX sinonime: hăuli răsuna vui 6 exemple
    exemple
    • Dar auie prelung sirena Și bate clopotul în dungă. BENIUC, C. 20.
      surse: DLRLC
    • [Țigăncile] te îmbie să-ți ghicească norocul în ghioc alb care auie dacă-l pui la ureche. STANCU, D. 110.
      surse: DLRLC
    • Toată valea auiește de-un ecou, frumos, muzical. VLAHUȚĂ, O. A. III 33.
      surse: DLRLC
    • Ecouri lungi [de toacă] auiesc prin coridoare, prin sălile boltite ale chiliilor, întreaga mănăstire răsună ca o vioară. VLAHUȚĂ, O. A. II 164.
      surse: DLRLC
    • Brazii, căzînd, fac atîta zgomot, încît hăuie toată pădurea. BOGZA, C. O. 135.
      surse: DLRLC
    • Auzeam, din ce în ce mai pierdute, bătăile ciocanelor răsunînd, hăuind în peșteri negre, ca pînă-n măruntaiele pămîntului. SADOVEANU, O. VI 277.
      surse: DLRLC

etimologie: