2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

augmentat2, ~ă a [At: DA ms / P: aug~ / Pl: ~ați, ~e / E: augmenta] 1 (Ltm; frm) Mărit2. 2 Sporit prin adăugarea unor elemente noi.

augmentát1 sn [At: DA ms / P: aug~ / Pl: ~uri / E: augmenta] (Ltm; frm; rar) 1 Mărire. 2 Augmentare (2).

augmenta vt [At: DA / P: aug~ / Pzi: ~téz / E: lat augmentare, fr augmenter] (Ltm; frm) 1 A mări. 2 A spori ceva, adăugând elemente noi.

AUGMENTÁ, augmentez, vb. I. Tranz. A mări, a spori ceva (prin adăugarea unor elemente de aceeași natură). [Pr.: aug-] – Din fr. augmenter, lat. augmentare.

AUGMENTÁ, augmentez, vb. I. Tranz. A mări, a spori ceva (prin adăugarea unor elemente de aceeași natură). – Din fr. augmenter, lat. augmentare.

AUGMENTÁ vb. I. tr. A mări, a crește, a spori. [Pron. a-ug-. / < fr. augmenter, cf. lat. augmentum < augere – a crește].

AUGMENTÁ vb. tr. a mări, a spori. (< fr. augmenter, lat. augmentare)

A AUGMENTÁ ~éz tranz. rar A face mai mare; a mări; a spori; a majora. [Sil. aug-] /<fr. augmenter, lat. augmentare

*augmentéz v. tr. (lat. augmentare). Măresc, sporesc: a augmenta o leafă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

augmentá (a ~) (aug-) vb., ind. prez. 3 augmenteáză

augmentá vb. (sil. aug-), ind. prez. 1 sg. augmentéz, 3 sg. și pl. augmenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUGMENTÁ vb. v. crește, mări, multiplica, spori.

augmenta vb. v. CREȘTE. MĂRI. MULTIPLICA. SPORI.

Intrare: augmentat
augmentat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • augmentat
  • augmentatul
  • augmentatu‑
  • augmenta
  • augmentata
plural
  • augmentați
  • augmentații
  • augmentate
  • augmentatele
genitiv-dativ singular
  • augmentat
  • augmentatului
  • augmentate
  • augmentatei
plural
  • augmentați
  • augmentaților
  • augmentate
  • augmentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: augmenta
  • silabație: aug-men-ta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • augmenta
  • augmentare
  • augmentat
  • augmentatu‑
  • augmentând
  • augmentându‑
singular plural
  • augmentea
  • augmentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • augmentez
(să)
  • augmentez
  • augmentam
  • augmentai
  • augmentasem
a II-a (tu)
  • augmentezi
(să)
  • augmentezi
  • augmentai
  • augmentași
  • augmentaseși
a III-a (el, ea)
  • augmentea
(să)
  • augmenteze
  • augmenta
  • augmentă
  • augmentase
plural I (noi)
  • augmentăm
(să)
  • augmentăm
  • augmentam
  • augmentarăm
  • augmentaserăm
  • augmentasem
a II-a (voi)
  • augmentați
(să)
  • augmentați
  • augmentați
  • augmentarăți
  • augmentaserăți
  • augmentaseți
a III-a (ei, ele)
  • augmentea
(să)
  • augmenteze
  • augmentau
  • augmenta
  • augmentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

augmenta

etimologie: