18 definiții pentru auditoriu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUDITÓRIU, (2) auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistență. 2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). [Pr.: a-u-] – Din fr. auditoire, lat. auditorium.

AUDITÓRIU, (2) auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistență. 2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). [Pr.: a-u-] – Din fr. auditoire, lat. auditorium.

auditóriu1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 341 / Pl: ~ii / E: fr auditoire, lat auditorium] 1 Totalitatea ascultătorilor unei conferințe, unui curs etc. Si: asistență, public. 2 Totalitatea ascultătorilor la un concert. 3 (Fig) Totalitatea cititorilor unui scriitor. 4 Sală mai mare în care se adună auditorii (1) unei conferințe. 5 Sală de prelegeri la universitate. 6 (Spc) Sală pentru audiții muzicale sau teatrale. 7 (Spc) Sală pentru emisiuni radiofonice sau înregistrări cinematografice.

AUDITÓRIU1 s. n. Totalitatea persoanelor care ascultă o conferință, urmăresc un spectacol etc.; asistență, public. Cu toată indulgența auditoriului, trupa de amatori făcu un mare fiasco. NEGRUZZI, S. I 341. (În forma auditor) Alexandrescu înveselea auditorul cu cîte-o elegie, o satiră sau o fabulă. GHICA, S. A. 126. – Pronunțat: a-u-.- Variantă: auditór s. n.

AUDITÓRIU2, auditorii, s. n. Sală de cursuri la o școală, în special la o universitate sau la alt institut de învățămînt superior. – Pronunțat: a-u-.

AUDITÓRIU, (2) auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistență. 2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). [Pr.: a-u-] – Fr. auditoire (lat. lit. auditorium).

AUDITÓRIU1 s.n. Asistență, public (la o conferință, la un curs etc.) [Pron. -riu. / < fr. auditoire].

AUDITÓRIU2 s.n. Sală pentru audiții muzicale sau teatrale, pentru emisiuni radiofonice sau înregistrări cinematografice. [Pron. -riu. / < fr., lat. auditorium].

AUDITÓRIU s. n. 1. asistență, public (la o conferință, la un curs etc.). 2. sală pentru audiții și pentru înregistrări fonice. (< fr. auditoire, /2/ lat. auditorium)

AUDITÓRIU ~i n. 1) Totalitate de persoane care ascultă un curs, o conferință; un concert; totalitate de auditori; asistență. 2) Sală de conferințe într-o instituție de învățământ (superior). /<lat. auditorium

auditoriu n. 1. loc de întrunire spre a asculta un discurs; 2. persoanele cari ascultă.

*auditóriŭ n. (lat. auditorium). Sală de curs orĭ de conferențe. Persoanele adunate acolo.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

auditoriu (asistență; sală) [riu pron. rĭu] (desp. a-u-) s. n., art. auditoriul; (săli) pl. auditorii, art. auditoriile (desp. -ri-i-) (Onorat auditoriu!)

auditoriu (asistență, sală) [riu pron. rĭu] (a-u-) s. n., art. auditoriul; (săli) pl. auditorii, art. auditoriile (-ri-i-)

auditóriu (sală, public) s. n. (sil. a-u-di-) [-riu pron. -rĭu], (săli) pl. auditórii, art. auditóriile (sil. -ri-i-)

auditoriu («sală și public ascultător»)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AUDITORIU s. ascultători (pl.), asistență, public. (~ aplauda în picioare.)

Intrare: auditoriu
auditoriu substantiv neutru
  • silabație: a-u- info
  • pronunție: auditorĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auditoriu
  • auditoriul
  • auditoriu‑
plural
  • auditorii
  • auditoriile
genitiv-dativ singular
  • auditoriu
  • auditoriului
plural
  • auditorii
  • auditoriilor
vocativ singular
plural
auditor3 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: a-u- info
substantiv neutru (N27)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auditor
  • auditorul
  • auditoru‑
plural
  • auditorii
  • auditoriile
genitiv-dativ singular
  • auditor
  • auditorului
plural
  • auditorii
  • auditoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

auditoriu, auditoriisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Totalitatea auditorilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cu toată indulgența auditoriului, trupa de amatori făcu un mare fiasco. NEGRUZZI, S. I 341. DLRLC
    • format_quote Alexandrescu înveselea auditorul cu cîte-o elegie, o satiră sau o fabulă. GHICA, S. A. 126. DLRLC
  • 2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic