opțiuni
  • info

3 intrări

16 definiții

din care

Explicative DEX

AUDITOR1, -OARE, auditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor. ♦ (Lingv.) Receptor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor.

AUDITOR2, -OARE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană fizică sau juridică având responsabilitatea unui audit. – Din engl. auditor.

auditor2, ~oare smf, a [At: ULIERU, C. 52 / Pl: ~i, ~oare / E: fr auditeur] 1-6 Audient (1-6). 7-8 (Persoană) care ascultă un post de radio. 9-10 (Persoană) care ascultă înregistrări audio.

*AUDITOR1, -TOARE (pl. -toare) sm. f. 1 Cel care ascultă un discurs, o lecțiune, în spec. 🖋 cel care urmează un curs universitar: sînt puțini ~i la cursul lui 2 Funcționar inferior referendarului la Curtea de Conturi [fr.].

AUDITOR, -OARE, auditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor, -oris.

AUDITOR2, -OARE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un curs, la o conferință, la un concert; ascultător. Profesorul trebuie să vorbească în așa fel, încît să fie înțeles de auditori. – Pronunțat: a-u-.

AUDITOR, -OARE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător. [Pr.: a-u-] – Fr. auditeur (lat. lit. auditor, -oris).

AUDITOR, -OARE s.m. și f., adj. (Cel) care ascultă un curs, o conferință etc.; ascultător. [Cf. fr. auditeur, lat. auditor].

AUDITOR, -OARE s. m. f., adj. (cel) care audiază un curs, o conferință etc.; ascultător. (< fr. auditeur, lat. auditor)

AUDITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință; un concert; ascultător. [Sil. a-u-] /<fr. auditoire

*auditór, -oáre s. (lat. auditor). Care aude (ascultă) un discurs orĭ un curs: auditoriĭ unuĭ profesor.

Ortografice DOOM

auditor (desp. a-u-) adj. m., s. m. (persoană), pl. auditori; adj. f., s. f. sg. și pl. auditoare

auditor (a-u-) adj. m., s. m. (persoană), pl. auditori; adj. f., s. f. sg. și pl. auditoare

auditor s. m. (persoană), adj. m. (sil. a-u-), pl. auditori; f. sg. și pl. auditoare, g.-d. sg. art. auditoarei

Sinonime

AUDITOR s. v. ascultător.

AUDITOR s. ascultător, (înv.) auzitor. (Un ~ din sală.)

Intrare: auditoare (ascultă)
  • silabație: a-u- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auditoare
  • auditoarea
plural
  • auditoare
  • auditoarele
genitiv-dativ singular
  • auditoare
  • auditoarei
plural
  • auditoare
  • auditoarelor
vocativ singular
  • auditoare
  • auditoareo
plural
  • auditoarelor
Intrare: auditoare (audit)
  • silabație: a-u- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auditoare
  • auditoarea
plural
  • auditoare
  • auditoarele
genitiv-dativ singular
  • auditoare
  • auditoarei
plural
  • auditoare
  • auditoarelor
vocativ singular
  • auditoare
  • auditoareo
plural
  • auditoarelor
Intrare: auditor (adj.)
auditor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-u- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auditor
  • auditorul
  • auditoru‑
  • auditoare
  • auditoarea
plural
  • auditori
  • auditorii
  • auditoare
  • auditoarele
genitiv-dativ singular
  • auditor
  • auditorului
  • auditoare
  • auditoarei
plural
  • auditori
  • auditorilor
  • auditoare
  • auditoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

auditor, auditorisubstantiv masculin
auditoare, auditoaresubstantiv feminin
auditor, auditoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ascultător ascultător auzitor
    • format_quote Profesorul trebuie să vorbească în așa fel, încât să fie înțeles de auditori. DLRLC
etimologie:

auditor, auditorisubstantiv masculin
auditoare, auditoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană fizică sau juridică având responsabilitatea unui audit. DEX '09
    • format_quote Există auditori interni, angajați ai unor mari organizații (bănci, societăți transnaționale) și auditori externi, care fac parte din firme specializate de profil. Aceștia pot fi inspectori financiari, experți judiciari, avocați, profesori, informaticieni, care exercită adesea aceste activități de audit în paralel cu alte activități, cum ar fi auditul financiar, elaborarea de proiecte directoare, consultanță în organizare, realizarea de aplicații, formare etc. PC World Romania 6/95 p. 48. DCR2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.