3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUDITÓR2, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană fizică sau juridică având responsabilitatea unui audit. – Din engl. auditor.

AUDITÓR1, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor. ♦ (Lingv.) Receptor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor.

auditór2, ~oáre smf, a [At: ULIERU, C. 52 / Pl: ~i, ~oare / E: fr auditeur] 1-6 Audient (1-6). 7-8 (Persoană) care ascultă un post de radio. 9-10 (Persoană) care ascultă înregistrări audio.

AUDITÓR, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor, -oris.

AUDITÓR2, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un curs, la o conferință, la un concert; ascultător. Profesorul trebuie să vorbească în așa fel, încît să fie înțeles de auditori. – Pronunțat: a-u-.

AUDITÓR, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător. [Pr.: a-u-] – Fr. auditeur (lat. lit. auditor, -oris).

AUDITÓR, -OÁRE s.m. și f., adj. (Cel) care ascultă un curs, o conferință etc.; ascultător. [Cf. fr. auditeur, lat. auditor].

AUDITÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care audiază un curs, o conferință etc.; ascultător. (< fr. auditeur, lat. auditor)

AUDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință; un concert; ascultător. [Sil. a-u-] /<fr. auditoire

*auditór, -oáre s. (lat. auditor). Care aude (ascultă) un discurs orĭ un curs: auditoriĭ unuĭ profesor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

auditór (a-u-) adj. m., s. m. (persoană), pl. auditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. auditoáre

auditór s. m. (persoană), adj. m. (sil. a-u-), pl. auditóri; f. sg. și pl. auditoáre, g.-d. sg. art. auditoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUDITÓR s. v. ascultător.

AUDITOR s. ascultător, (înv.) auzitor. (Un ~ din sală.)

Intrare: auditoare (ascultă)
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auditoare
  • auditoarea
plural
  • auditoare
  • auditoarele
genitiv-dativ singular
  • auditoare
  • auditoarei
plural
  • auditoare
  • auditoarelor
vocativ singular
  • auditoare
  • auditoareo
plural
  • auditoarelor
Intrare: auditoare (audit)
  • silabație: a-u-
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auditoare
  • auditoarea
plural
  • auditoare
  • auditoarele
genitiv-dativ singular
  • auditoare
  • auditoarei
plural
  • auditoare
  • auditoarelor
vocativ singular
  • auditoare
  • auditoareo
plural
  • auditoarelor
Intrare: auditor (adj.)
auditor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-u-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auditor
  • auditorul
  • auditoru‑
  • auditoare
  • auditoarea
plural
  • auditori
  • auditorii
  • auditoare
  • auditoarele
genitiv-dativ singular
  • auditor
  • auditorului
  • auditoare
  • auditoarei
plural
  • auditori
  • auditorilor
  • auditoare
  • auditoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

auditor, -oare (ascultă) auditoare auditor (2)

etimologie:

auditor, -oare (audit) auditoare auditor

  • 1. Persoană fizică sau juridică având responsabilitatea unui audit.
    surse: DEX '09

etimologie: