AUDITOR¹, -OARE, auditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor. ♦ (Lingv.) Receptor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor.

auditor², ~oare smf, a [At: ULIERU, C. 52 / Pl: ~i, ~oare / E: fr auditeur] 1-6 Audient (1-6). 7-8 (Persoană) care ascultă un post de radio. 9-10 (Persoană) care ascultă înregistrări audio.

*AUDITOR¹, -TOARE (pl. -toare) sm. f. 1 Cel care ascultă un discurs, o lecțiune, în spec. 🖋 cel care urmează un curs universitar: sînt puțini ~i la cursul lui ¶ 2 Funcționar inferior referendarului la Curtea de Conturi [fr.].

AUDITOR, -OARE, auditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor, -oris.

AUDITOR², -OARE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un curs, la o conferință, la un concert; ascultător. Profesorul trebuie să vorbească în așa fel, încît să fie înțeles de auditori. – Pronunțat: a-u-.

AUDITOR, -OARE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător. [Pr.: a-u-] – Fr. auditeur (lat. lit. auditor, -oris).

AUDITOR, -OARE s.m. și f., adj. (Cel) care ascultă un curs, o conferință etc.; ascultător. [Cf. fr. auditeur, lat. auditor].

AUDITOR, -OARE s. m. f., adj. (cel) care audiază un curs, o conferință etc.; ascultător. (< fr. auditeur, lat. auditor)

AUDITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință; un concert; ascultător. [Sil. a-u-] /<fr. auditoire

*auditór, -oáre s. (lat. auditor). Care aude (ascultă) un discurs orĭ un curs: auditoriĭ unuĭ profesor.

auditor (desp. a-u-) adj. m., s. m. (persoană), pl. auditori; adj. f., s. f. sg. și pl. auditoare

auditor (a-u-) adj. m., s. m. (persoană), pl. auditori; adj. f., s. f. sg. și pl. auditoare

AUDITOR s. v. ascultător.

AUDITOR s. ascultător, (înv.) auzitor. (Un ~ din sală.)