15 definiții pentru audiență

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

audiență sf [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 154/8 / P: a-u-di-en~ / V: (înv) ~ție, ~ință / Pl: ~țe / E: fr audience, lat audientia] 1 Întrevedere acordată unui solicitant de către o persoană cu funcție de răspundere. 2 Timpul cât durează o audiență (1). 3 (Îlv) A primi în ~ A acorda o audiență (1). 4 (Pex) Interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează Si: atenție, înțelegere. 5 (Jur; spc) Ședință publică a tribunalului în care sunt ascultate părțile și pledoariile și este pronunțată sentința. 6 Acceptare entuziastă a ceva. 7 (Îe) A avea ~ A trezi interesul unui public numeros. 8 (Îal) A avea influență asupra unui mare număr de persoane.

AUDIÉNȚĂ, audiențe, s. f. 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere. 2. Acceptare (entuziastă) a ceva. ◊ Expr. A avea audiență la... = a trezi interesul sau a avea influență asupra unui public numeros. [Pr.: a-u-di-en-] – Din fr. audience, lat. audientia.

AUDIÉNȚĂ, audiențe, s. f. 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere. 2. Acceptare (entuziastă) a ceva. ◊ Expr. A avea audiență la... = a trezi interesul sau a avea influență asupra unui public numeros. [Pr.: a-u-di-en-] – Din fr. audience, lat. audientia.

AUDIÉNȚĂ, audiențe, s. f. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere. Ultima audiență a lui Horia la împărat a fost la 1 aprilie 1784. IST. R.P.R. 272. – Pronunțat: a-u-di-en-.

AUDIÉNȚĂ, audiențe, s. f. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere. [Pr.: a-u-di-en-] – Fr. audience (lat. lit. audientia).

AUDIENȚĂ s.f. 1. Întrevedere acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat să-i vorbească (într-o chestiune oficială); timpul cât durează această întrevedere. 2. Interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenție, înțelegere. 3. Ședință (publică) a tribunalului, în care sunt ascultate părțile și pledoariile și în care se pronunță sentința. [< lat. audientia, cf. fr. audience].

AUDIÉNȚĂ s. f. 1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat. 2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenție; succes. ♦ a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros. 3. acceptare (entuziastă) a ceva. 4. (jur.) ședință de judecată în care are loc audierea părților. (< fr. audience, lat. audientia)

AUDIÉNȚĂ ~e f. 1) Întrevedere oficială acordată unui solicitator de către un demnitar cu post de răspundere. Zi de ~. 2) Atenție, înțelegere manifestată de auditoriu. Cursul s-a bucurat de o mare ~. [G.-D. audienței; Sil. a-u-di-en-] /<lat. audientia, fr. audience

audiență f. 1. primirea persoanelor cari au să vorbească; 2. locul de audiență; 3. desbatere dinaintea tribunalului.

*audiénță f., pl. e (lat. audientia; fr. audience). Primirea persoanelor care vor să-țĭ vorbească: ministru acordă audiență azĭ; a obținea o audiență. Ședință în care judecătoriĭ întreabă părțile, ascultă apărarea și judecă. (Audiențele-s publice, dar dacă dezbaterile pot fi vătămătoare ordiniĭ publice orĭ bunelor obiceĭurĭ, judecătoriĭ le pot face secrete. În orĭ-ce caz, sentența se dă publicamente).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

audiénță (întrevedere, influență) (a-u-di-en-) s. f., g.-d. art. audiénței; pl. audiénțe

audiénță s. f. (sil. a-u-di-en-), g.-d. art. audiénței; pl. audiénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUDIÉNȚĂ s. v. reușită, succes.

audiență s. v. REUȘITĂ. SUCCES.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

audiénță (audiénțe), s. f. – Întrevedere acordată unui solicitator. Lat. audientia (sec. XVII).

Intrare: audiență
audiență substantiv feminin
  • silabație: a-u-di-en-ță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • audiență
  • audiența
plural
  • audiențe
  • audiențele
genitiv-dativ singular
  • audiențe
  • audienței
plural
  • audiențe
  • audiențelor
vocativ singular
plural

audiență

  • 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Ultima audiență a lui Horia la împărat a fost la 1 aprilie 1784. IST. R.P.R. 272.
      surse: DLRLC
  • 2. Acceptare (entuziastă) a ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: acceptare
  • 3. Interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează.
    surse: DN sinonime: atenție înțelegere
    • 3.1. expresie A avea audiență la... = a trezi interesul sau a avea influență asupra unui public numeros.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. Ședință (publică) a tribunalului, în care sunt ascultate părțile și pledoariile și în care se pronunță sentința.
    surse: DN

etimologie: