14 definiții pentru atotputernic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atotputérnic, ~ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 144/33 / Pl: ~ici, ~ice / E: atot- + puternic] 1-2 smf, a (Persoană) cu putere nelimitată Si: (înv) atotputinte (1-2). 3 sma Dumnezeu.

ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -e, adj. Care are putere nelimitată, care poate orice. Din cerul foarte albastru și curat cobora liniște, precum din casele împrăștiate, din copacii înmugurați, din cîmpurile spintecate de pluguri, din dealurile gălbui, din pădurile negre bătînd în verde, se înălța în unde nevăzute viața cea mare, atotputernică, neîndurată și totuși nesfîrșit de ademenitoare. REBREANU, P. S. 164. Cneazul Dimitrie Galițin... era atotputernic în sfat. NEGRUZZI, S. II 145. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu.

ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -e, adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Din atot- + puternic (după lat. omnipotens).

ATOTPUTÉRNIC1 ~că (~ci, ~ce) și substantival Care are putere nelimitată; care poate să facă orice. /atot- + puternic

atotputernic a. care poate tot: cel atotputernic ce apele încheagă AL.

atotputérnic orĭ a-tot-putérnic, -ă adj. Omnipotent, care poate tot.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice

atotputérnic adj. → puternic


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ATOTPUTÉRNIC adj., s. 1. adj. (livr.) omnipotent, (reg.) puternicos, (înv.) preaputernic, preaputincios, prepotent. (Forță ~.) 2. s. art. v. Dumnezeu.

ATOTPUTERNIC adj., s. 1. adj. (livr.) omnipotent, (reg.) puternicos, (înv.) preaputernic, preaputincios, prepotent. (Forță ~.) 2. s. art. (BIS.) creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul (art.), stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. și pop.) pronie, (pop.) sfîntul (art.), sîntul (art.), (înv.) atotțiitorul (art.), tvoreț, zeu.

Intrare: atotputernic
atotputernic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atotputernic
  • atotputernicul
  • atotputernicu‑
  • atotputernică
  • atotputernica
plural
  • atotputernici
  • atotputernicii
  • atotputernice
  • atotputernicele
genitiv-dativ singular
  • atotputernic
  • atotputernicului
  • atotputernice
  • atotputernicei
plural
  • atotputernici
  • atotputernicilor
  • atotputernice
  • atotputernicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

atotputernic

  • 1. Cu putere nelimitată, care poate orice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Din cerul foarte albastru și curat cobora liniște, precum din casele împrăștiate, din copacii înmugurați, din cîmpurile spintecate de pluguri, din dealurile gălbui, din pădurile negre bătînd în verde, se înălța în unde nevăzute viața cea mare, atotputernică, neîndurată și totuși nesfîrșit de ademenitoare. REBREANU, P. S. 164.
      surse: DLRLC
    • Cneazul Dimitrie Galițin... era atotputernic în sfat. NEGRUZZI, S. II 145.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Atot- + puternic
    surse: DEX '98 DEX '09