2 intrări

14 definiții

ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -e, adj. Care are putere nelimitată, care poate orice. Din cerul foarte albastru și curat cobora liniște, precum din casele împrăștiate, din copacii înmugurați, din cîmpurile spintecate de pluguri, din dealurile gălbui, din pădurile negre bătînd în verde, se înălța în unde nevăzute viața cea mare, atotputernică, neîndurată și totuși nesfîrșit de ademenitoare. REBREANU, P. S. 164. Cneazul Dimitrie Galițin... era atotputernic în sfat. NEGRUZZI, S. II 145. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu.

ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -e, adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Din atot- + puternic (după lat. omnipotens).

atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice

atotputérnic adj. → puternic

atotputérnic, -ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 144/33 / Pl: -ici, -ice / E: atot- + puternic] 1-2 smf, a (Persoană) cu putere nelimitată Și: (înv) atotputinte (1-2). 3 sma Dumnezeu.

ATOTPUTÉRNIC adj., s. 1. adj. (livr.) omnipotent, (reg.) puternicos, (înv.) preaputernic, preaputincios, prepotent. (Forță ~.) 2. s. art. v. Dumnezeu.

ATOTPUTÉRNIC2 m. art. Ființă supranaturală considerată de credincioși a fi creatoare și stăpână a lumii; Dumnezeu. /atot- + puternic

ATOTPUTÉRNIC1 ~că (~ci, ~ce) și substantival Care are putere nelimitată; care poate să facă orice. /atot- + puternic

atotputernic a. care poate tot: cel atotputernic ce apele încheagă AL.

atotputérnic orĭ a-tot-putérnic, -ă adj. Omnipotent, care poate tot.

*Atotputérnicul (Dumnezeu) s. propriu m., voc. Atotputérnice


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ATOTPUTÉRNIC adj., s. 1. adj. (livr.) omnipotént, (reg.) puternicós, (înv.) preaputérnic, preaputinciós, prepotént. (Forță ~.) 2. s. art. (BIS.) creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul (art.), stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînáltul (art.), preaputérnicul (art.), (înv. și pop.) prónie, (pop.) sfî́ntul (art.), sî́ntul (art.), (înv.) atotțiitórul (art.), tvoréț, zeu.

Intrare: atotputernic
atotputernic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular atotputernic atotputernicul atotputernică atotputernica
plural atotputernici atotputernicii atotputernice atotputernicele
genitiv-dativ singular atotputernic atotputernicului atotputernice atotputernicei
plural atotputernici atotputernicilor atotputernice atotputernicelor
vocativ singular
plural
Intrare: Atotputernic
Atotputernic
substantiv masculin (M13) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Atotputernic Atotputernicul
plural
genitiv-dativ singular Atotputernic Atotputernicului
plural
vocativ singular
plural