17 definiții pentru aton


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atón, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr atone] 1 (D. țesuturi musculare) Fără vigoare Si: lânced, obosit. 2 Atonic (1). 3 (D. privire) Fără expresie. 4 (Fig) Adormit2. 5 (Fig) Mort2. 6 (Grm; vocale, silabe, cuvinte) Neaccentuat2.

ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

ATÓN1, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre țesuturi) Fără vitalitate, lipsit de vigoare. Mușchi atoni.

ATÓN2, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Fără accent, neintonat. În cuvîntul «liber» avem un «e» aton.

ATÓN2, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Fără accent; neintonat. – Fr. atone (< gr.).

ATÓN1, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre țesuturi) Atins de atonie. – Fr. atone (< gr.).

ATÓN adj. 1. (Despre țesuturi) Atins de atonie; lipsit de vitalitate, de vigoare. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Lipsit de accent; neintonat. [< fr. atone, cf. gr. a – fără, tonos – ton, arc].

ATÓN, -Ă adj. 1. (despre țesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic. 2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd. (< fr. atone)

ATÓN ~ă (~i, ~e) 1) (despre vocale, silabe) Care nu este accentuat. 2) med. (despre țesuturi) Care suferă de atonie. /<fr. atone

*atón, -ă adj. (vgr. átonos, d. a-, fără, și tónos, ton). Med. Fără expresiune, fără vigoare. Gram. Fără accent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne

atón adj. m., pl. atóni; f. sg. atónă, pl. atóne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ATÓN adj. 1. v. atonic. 2. (FON.) neaccentuat. (Vocală, silabă ~.)

ATON adj. 1. (MED.) atonic. (Țesut ~.) 2. (FON.) neaccentuat. (Vocală, silabă ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ATÓN, -Ă adj. (< fr. atone, cf. gr. a – fără, tonos – ton): în sintagmele consoană atonă, cuvânt aton, silabă atonă și vocală atonă (v.).

Intrare: aton
aton adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aton
  • atonul
  • atonu‑
  • ato
  • atona
plural
  • atoni
  • atonii
  • atone
  • atonele
genitiv-dativ singular
  • aton
  • atonului
  • atone
  • atonei
plural
  • atoni
  • atonilor
  • atone
  • atonelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aton

  • 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: atonic antonime: tonic (adj., subst.) un exemplu
    exemple
    • Mușchi atoni.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: neaccentuat surd un exemplu
    exemple
    • În cuvântul «liber» avem un «e» aton.
      surse: DLRLC

etimologie: