16 definiții pentru ateu

ateu, ~ee [At: MAG. IST. III, 368/18 / V: ~eiu / Pl: ~ei, ~ee / E: fr athée, lat atheus] 1-2 smf, a (Persoană) care neagă existența lui Dumnezeu. 3-4 smf, a (Persoană) care neagă existența oricărei divinități. 5-6 smf, a (Persoană) care aderă la ateism (3).

ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Persoană care, bazată pe cunoașterea științifică și pe interpretarea materialistă a fenomenelor naturii, neagă existența lui dumnezeu sau a altor divinități și luptă cu argumente științifice împotriva religiei; persoană care nu are nici o credință religioasă.

ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care nu are nici o credință religioasă. – Fr. athée (lat. lit. atheus).

!atéu adj. m., s. m., pl. atéi; adj. f., s. f. sg. și pl. atée

atéu s. m., pl. atéi, art. atéii

ATÉU s., adj. necredincios, liber-cugetător, (pop.) păgân, (înv.) ateist.

ATÉU s.m. și f. Persoană care nu are o religie, care neagă orice divinitate. [< fr. athée, it. ateo, lat. atheus, gr. atheos < a – fără, theos – zeu].

ATÉU, -ÉE adj., s. m. f. (adept) al ateismului. (< fr. athée, gr. atheos)

atéu (atéi), s. m. – Persoană care neagă existență lui Dumnezeu. – Mr. atheu. Fr. athée. Uzul adj. (Eminescu) este rar în limba vorbită. – Der. ateism, s. n. (negare a existenței lui Dumnezeu), cu var. ateizmos, înv., care apare din sec. XVIII, din gr. (Gáldi 155): ateist, adj. (de ateu, referitor la ateism); ateistic, adj. (ateu).

ATÉU ~e (~i, ~e) m. și f. Adept al ateismului; ateist. /<fr. athée, lat. atheus

*atéŭ, -ĭe adj. și s., pl. eĭ, eĭe (vgr. átheos). Fără Dumnezeŭ, care nu crede în Dumnezeŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ATEU s., adj. necredincios, liber-cugetător, (pop.) păgîn, (înv.) ateist.

Intrare: ateu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ateu ateul
plural atei ateii
genitiv-dativ singular ateu ateului
plural atei ateilor
vocativ singular
plural