16 definiții pentru ateu

ateu, ~ee [At: MAG. IST. III, 368/18 / V: ~eiu / Pl: ~ei, ~ee / E: fr athée, lat atheus] 1-2 smf, a (Persoană) care neagă existența lui Dumnezeu. 3-4 smf, a (Persoană) care neagă existența oricărei divinități. 5-6 smf, a (Persoană) care aderă la ateism (3).

ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Persoană care, bazată pe cunoașterea științifică și pe interpretarea materialistă a fenomenelor naturii, neagă existența lui dumnezeu sau a altor divinități și luptă cu argumente științifice împotriva religiei; persoană care nu are nici o credință religioasă.

ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care nu are nici o credință religioasă. – Fr. athée (lat. lit. atheus).

!atéu adj. m., s. m., pl. atéi; adj. f., s. f. sg. și pl. atée

ATÉU s., adj. necredincios, liber-cugetător, (pop.) păgân, (înv.) ateist.

ATÉU s.m. și f. Persoană care nu are o religie, care neagă orice divinitate. [< fr. athée, it. ateo, lat. atheus, gr. atheos < a – fără, theos – zeu].

ATÉU, -ÉE adj., s. m. f. (adept) al ateismului. (< fr. athée, gr. atheos)

atéu (atéi), s. m. – Persoană care neagă existență lui Dumnezeu. – Mr. atheu. Fr. athée. Uzul adj. (Eminescu) este rar în limba vorbită. – Der. ateism, s. n. (negare a existenței lui Dumnezeu), cu var. ateizmos, înv., care apare din sec. XVIII, din gr. (Gáldi 155): ateist, adj. (de ateu, referitor la ateism); ateistic, adj. (ateu).

ATÉU ~e (~i, ~e) m. și f. Adept al ateismului; ateist. /<fr. athée, lat. atheus

*atéŭ, -ĭe adj. și s., pl. eĭ, eĭe (vgr. átheos). Fără Dumnezeŭ, care nu crede în Dumnezeŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

atéu s. m., pl. atéi, art. atéii

ATEU s., adj. necredincios, liber-cugetător, (pop.) păgîn, (înv.) ateist.

Intrare: ateu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ateu
  • ateul
  • ateu‑
plural
  • atei
  • ateii
genitiv-dativ singular
  • ateu
  • ateului
plural
  • atei
  • ateilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)