opțiuni
  • info

21 de definiții pentru ateu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ATEU, -EE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

ATEU, -EE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.

ateu, ~ee [At: MAG. IST. III, 368/18 / V: ~eiu / Pl: ~ei, ~ee / E: fr athée, lat atheus] 1-2 smf, a (Persoană) care neagă existența lui Dumnezeu. 3-4 smf, a (Persoană) care neagă existența oricărei divinități. 5-6 smf, a (Persoană) care aderă la ateism (3).

*ATEU, -EE adj. sm. f. ⛪ Care tăgăduește existența lui Dumnezeu [fr.].

ATEU, -EE, atei, -ee, s. m. și f. Persoană care, bazată pe cunoașterea științifică și pe interpretarea materialistă a fenomenelor naturii, neagă existența lui dumnezeu sau a altor divinități și luptă cu argumente științifice împotriva religiei; persoană care nu are nici o credință religioasă.

ATEU, -EE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care nu are nici o credință religioasă. – Fr. athée (lat. lit. atheus).

ATEU s.m. și f. Persoană care nu are o religie, care neagă orice divinitate. [< fr. athée, it. ateo, lat. atheus, gr. atheos < a – fără, theos – zeu].

ATEU, -EE adj., s. m. f. (adept) al ateismului. (< fr. athée, gr. atheos)

ATEU ~e (~i, ~e) m. și f. Adept al ateismului; ateist. /<fr. athée, lat. atheus

ateu V. ateist.

*atéŭ, -ĭe adj. și s., pl. eĭ, eĭe (vgr. átheos). Fără Dumnezeŭ, care nu crede în Dumnezeŭ.

ateiu smf, a vz ateu

*ATEIST sm. = ATEU: el era un ~ superstițios, și sînt mulți de aceștia (EMIN.); atheist, fără Dumnăzău, om carile vre-unui Dumnăzău nu să închină (CANT.) [fr. athéiste pol. ateista].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ateu adj. m., s. m., pl. atei; adj. f., s. f. sg. și pl. atee

!ateu adj. m., s. m., pl. atei; adj. f., s. f. sg. și pl. atee

ateu s. m., pl. atei, art. ateii

ateu, f. atee

ateu, -tee f., atei m. pl., atee f. pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ATEU s., adj. necredincios, liber-cugetător, (pop.) păgân, (înv.) ateist.

ATEU s., adj. necredincios, liber-cugetător, (pop.) păgîn, (înv.) ateist.

Ateu ≠ credincios

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ateu (atei), s. m. – Persoană care neagă existență lui Dumnezeu. – Mr. atheu. Fr. athée. Uzul adj. (Eminescu) este rar în limba vorbită. – Der. ateism, s. n. (negare a existenței lui Dumnezeu), cu var. ateizmos, înv., care apare din sec. XVIII, din gr. (Gáldi 155): ateist, adj. (de ateu, referitor la ateism); ateistic, adj. (ateu).

Intrare: ateu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ateu
  • ateul
  • ateu‑
plural
  • atei
  • ateii
genitiv-dativ singular
  • ateu
  • ateului
plural
  • atei
  • ateilor
vocativ singular
  • ateule
plural
  • ateilor
ateiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ateu, ateisubstantiv masculin
atee, ateesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.