ATEISM s. n. Doctrină care se bazează pe negarea existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athéisme.

ateism sn [At: DA / Pl: ~e și ~uri / E: fr athéisme] 1 Negare a existenței lui Dumnezeu. 2 Negare a existenței oricărei divinități. 3 Concepție filozofică bazată pe ateism (2).

*ATEISM sbst. ⛪ Principiile, doctrina ateilor [fr.].

ATEISM s. n. Negare a existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități; concepție care se bazează pe această negare. – Din fr. athéisme.

ATEISM s. n. Concepție despre lume care, bazată pe cunoașterea științifică și pe interpretarea materialistă a fenomenelor naturii, neagă existența lui dumnezeu și a altor divinități și se opune teoriilor mistice religioase, constituind o armă de luptă a claselor progresiste; necredință în dumnezeu.

ATEISM s. n. Concepție care constă în negarea, fundamentată științific, a religiei, a credinței în miracole, în viața de apoi. – Fr. athéisme (< gr.).

ATEISM s.n. Concepție materialistă care respinge religia, credința în supranatural și existența oricărei divinități, a miracolelor și a vieții de apoi; negare a lui Dumnezeu. [< fr. athéisme, it. ateismo < gr. a – fără, theos – zeu].

ATEISM s. n. concepție materialistă care respinge orice religie, orice credință în supranatural. (< fr. athéisme)

ATEISM n. Concepție care respinge religia și existența oricărei divinități. /<fr. athéisme

ateism n. părerea sau doctrina ateiștilor.

*ateízm n. (d. ateŭ). Necredință în Dumnezeŭ.

ateism s. n.

ateism s. n.

ateism s. n.

ateism.

ATEISM s. necredință.

ATEISM s. necredință.

Ateism ≠ deism