2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

At2 sm [At: MDENC / E: fr At] Simbol chimic pentru astatiniu.

at1 sm [At: LET. III / Pl: ați / E: tc at] (Îrg; îvp) 1 Cal turcesc. 2 Cal de călărie. 3 Armăsar. 4 Cal dobrogean.

AT s.m. Monedă divizionară în Laos, valorând a suta parte dintr-un kip. [Pl. ați. / cf. fr. at].

AT1 s. m. monedă divizionară în Laos, valorând a suta parte dintr-un kip. (< fr. at)

-ÁT2 suf. „sare”, „ester”. (< fr. -ate)

AT s.m. (Mold.) Cal bun, turcesc, (mai ales armăsar) de călărie. Domnul..., vrînd să se sărute cu agasi de pe cai, s-au tulburat ații lor și, sculîndu-se ații în doă picioare, au lunecat calul Domnului. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Au venit la Iași Casim-Aga..., căruia mare prieteșug i-au arătat Domnul, și el așijderea, trăgînd și un at (cal de șea) Domnului peșchiși. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. at. Cf. farij, parip.

at și hat m. (turc. at, cal; bg. at, hat, armăsar. V. bahmet). L. V. Cal bun saŭ armăsar. Azĭ. Olt. Serbia (hat): împăratu încalecă pe hatu luĭ (N. Pl. Ceaur, 82). – În P. P. hată, pl. e, ĭapă. Și hatoáĭcă, pl. e (Aricescu, 43).

astatín sn vz astatiniu

astatiniu sns [At: DN3 / P: ~niu / V: astatin / E: ger Astatinium, fr astatine] (Chm) Element radioactiv sintetic.

ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. – După fr. astatine, germ. Astatine.

ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. [Pr.: -ni-u] – După fr. astatine, germ. Astatine.

ASTATÍNIU s.n. (Chim.) Element radioactiv sintetic. [Pron. -niu. / < germ. Astatinium, fr. astatine, cf. gr. astatos – instabil].

ASTATÍNIU s. n. element radioactiv sintetic. (< germ. Astatinium, fr. astatine)

păr-cauciúc(at) s.„S-a pus la punct o tehnologie prin care se obține părul-cauciuc, un material care, pentru calitățile sale deosebite, poate fi utilizat la tapițeria mobilei și autovehiculelor, ca izolant la instalațiile termice, la filtre de aer etc.” R.l. 28 IV 75 p. 5. ◊ „Reporterul a comparat în mod eronat produsul păr cauciucat cu poliuretanul pe care îl înlocuiește.” R.l. 11 VIII 80 p. 3 (din păr + cauciuc(at))

hat m. armăsar, cal mai ales dobrogean (numai în cântecele populare): cu trei hate la coșare, puși dela Vinerea mare, pe grăunțe și pe sare POP. [Vechiu-rom. at = turc. AT].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

astatíniu [niu pron. nĭu] s. n., art. astatíniul; simb. At

astatíniu s. n. [-niu pron. -niu], simb. At


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

AT, ați, s. m. Armăsar, cal de curse, cursier. (din tc. at = mascul de prăsilă; cf. alb., sb., bg. at, ngr. άτι)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

at, ați, s.m. (înv. și reg.) cal turcesc, cal bun de călărie; armăsar.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ASTATIN (după fr. {i}; {s} gr. astatos „instabil”) s. n. Element chimic radioactiv din familia halogenilor (At.; nr. at. 85, m. at. 210). A fost descoperit pe cale artificială în 1940 de D.R. Corson, K.R. Mackenzie și E. Segrè. Liniile spectrale ale elementului au fost identificate (1939) în produsele de dezintegrare ale radonului de H. Hulubei.

arată toate definițiile

Intrare: at
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • at
  • atul
  • atu‑
plural
  • ați
  • ații
genitiv-dativ singular
  • at
  • atului
plural
  • ați
  • aților
vocativ singular
plural
Intrare: astatiniu
  • pronunție: -nĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astatiniu
  • astatiniul
  • astatiniu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • astatiniu
  • astatiniului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astatin
  • astatinul
  • astatinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • astatin
  • astatinului
plural
vocativ singular
plural
At simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • At
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astatiniu astatin At

  • 1. Element chimic radioactiv sintetic din grupul halogenilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu simbol At
    surse: DOOM 2

etimologie: