AT s.m. (Mold.) Cal bun, turcesc, (mai ales armăsar) de călărie. Domnul..., vrînd să se sărute cu agasi de pe cai, s-au tulburat ații lor și, sculîndu-se ații în doă picioare, au lunecat calul Domnului. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Au venit la Iași Casim-Aga..., căruia mare prieteșug i-au arătat Domnul, și el așijderea, trăgînd și un at (cal de șea) Domnului peșchiși. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. at. Cf. farij, parip.