2 intrări
17 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASUMÁRE, asumări, s. f. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei. – V. asuma.
ASUMÁRE, asumări, s. f. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei. – V. asuma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
asumare sf [At: DA ms / Pl: ~mări / E: asuma] 1 Luare asupra sa Si: (rar) asumat1 (1). 2 Angajare la ceva Si: (rar) asumat1 (2). 3 Arogare a unui drept Si: (rar) asumat1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASUMÁRE s.f. Acțiunea de a-și asuma și rezultatul ei; răspundere. [< asuma].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
asuma vt [At: HASDEU, I. C. 57 / Pzi: asum, (îvr) ~mez / E: fr assumer, lat assumare] 1 A lua asupra sa. 2 A se angaja să îndeplinească ceva. 3 (Înv) A-și lua pentru sine ceva Si: a-și aroga. 4 (Flz) A presupune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. (Construit cu dativul) A lua (ceva) asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma un drept. ▭ Comuniștii și-au asumat măreața sarcină istorică de a conduce lupta popoarelor împotriva cercurilor imperialiste, care merg contra dorinței sfinte a popoarelor de a menține pacea. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 47.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Fr. assumer (lat. lit. assumere).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASUMÁ vb. I. tr. 1. A-și lua (ceva) asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unui lucru. 2. A accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele care rezultă din ea. [P.i. asúm, 3,6 -mă. / < fr. assumer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASUMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări. II. tr. a accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele ce rezultă din ea. (< fr. assumer, lat. assumere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ASUMÁ asúm tranz. A lua asupra sa. /<fr. assumer, lat. assumare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
asumà v. a lua asupră-și: a asuma răspunderea faptului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*asúm, a -á v. tr. (fr. assumer, d. lat. assúmere. V. consum). Ĭaŭ asupra mea, mă însărcinez cu: îmĭ asum răspunderea faptuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
*asumáre s. f., g.-d. art. asumắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
asumáre s. f., g. -d. art. asumării; pl. asumări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
asumá vb., ind. prez. 1 sg. asúm, 3 sg. și pl. asúmă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
asumare
- 1. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei.surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: răspundere
etimologie:
- vezi asumasurse: DEX '09 DEX '98 DN
asuma
- 1. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exempleexemple
- A-și asuma o răspundere.surse: DEX '09 DEX '98
- A-și asuma un drept.surse: DLRLC
- Comuniștii și-au asumat măreața sarcină istorică de a conduce lupta popoarelor împotriva cercurilor imperialiste, care merg contra dorinței sfinte a popoarelor de a menține pacea. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 47.surse: DLRLC
-
- 2. A accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele care rezultă din ea.surse: DN
etimologie:
- limba franceză assumersurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină assumeresurse: DEX '09 MDN '00