opțiuni

2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASUMÁRE, asumări, s. f. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei. – V. asuma.

ASUMÁRE, asumări, s. f. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei. – V. asuma.

asumare sf [At: DA ms / Pl: ~mări / E: asuma] 1 Luare asupra sa Si: (rar) asumat1 (1). 2 Angajare la ceva Si: (rar) asumat1 (2). 3 Arogare a unui drept Si: (rar) asumat1 (3).

ASUMÁRE s.f. Acțiunea de a-și asuma și rezultatul ei; răspundere. [< asuma].

ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumere.

asuma vt [At: HASDEU, I. C. 57 / Pzi: asum, (îvr) ~mez / E: fr assumer, lat assumare] 1 A lua asupra sa. 2 A se angaja să îndeplinească ceva. 3 (Înv) A-și lua pentru sine ceva Si: a-și aroga. 4 (Flz) A presupune.

ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumare.

ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. (Construit cu dativul) A lua (ceva) asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma un drept. ▭ Comuniștii și-au asumat măreața sarcină istorică de a conduce lupta popoarelor împotriva cercurilor imperialiste, care merg contra dorinței sfinte a popoarelor de a menține pacea. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 47.

ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Fr. assumer (lat. lit. assumere).

ASUMÁ vb. I. tr. 1. A-și lua (ceva) asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unui lucru. 2. A accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele care rezultă din ea. [P.i. asúm, 3,6 -mă. / < fr. assumer].

ASUMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări. II. tr. a accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele ce rezultă din ea. (< fr. assumer, lat. assumere)

A ASUMÁ asúm tranz. A lua asupra sa. /<fr. assumer, lat. assumare

asumà v. a lua asupră-și: a asuma răspunderea faptului.

*asúm, a -á v. tr. (fr. assumer, d. lat. assúmere. V. consum). Ĭaŭ asupra mea, mă însărcinez cu: îmĭ asum răspunderea faptuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*asumáre s. f., g.-d. art. asumắrii

asumáre s. f., g. -d. art. asumării; pl. asumări

asumá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúmă

asumá vb., ind. prez. 1 sg. asúm, 3 sg. și pl. asúmă

Intrare: asumare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asumare
  • asumarea
plural
  • asumări
  • asumările
genitiv-dativ singular
  • asumări
  • asumării
plural
  • asumări
  • asumărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: asuma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asuma
  • asumare
  • asumat
  • asumatu‑
  • asumând
  • asumându‑
 singular plural
  • asumă
  • asumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asum
 (să)
  • asum
  • asumam
  • asumai
  • asumasem
a II-a (tu)
  • asumi
 (să)
  • asumi
  • asumai
  • asumași
  • asumaseși
a III-a (el, ea)
  • asumă
 (să)
  • asume
  • asuma
  • asumă
  • asumase
plural I (noi)
  • asumăm
 (să)
  • asumăm
  • asumam
  • asumarăm
  • asumaserăm
  • asumasem
a II-a (voi)
  • asumați
 (să)
  • asumați
  • asumați
  • asumarăți
  • asumaserăți
  • asumaseți
a III-a (ei, ele)
  • asumă
 (să)
  • asume
  • asumau
  • asumară
  • asumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asumare

  • 1. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: răspundere

etimologie:

  • vezi asuma
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

asuma

  • 1. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • A-și asuma o răspundere.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • A-și asuma un drept.
      surse: DLRLC
    • Comuniștii și-au asumat măreața sarcină istorică de a conduce lupta popoarelor împotriva cercurilor imperialiste, care merg contra dorinței sfinte a popoarelor de a menține pacea. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 47.
      surse: DLRLC
  • 2. A accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele care rezultă din ea.
    surse: DN

etimologie: