13 definiții pentru astronaut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

astronaút sm [At: DN3 / Pl: ~uți / E: fr astronaute] Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă Si: cosmonaut.

ASTRONAÚT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute.

ASTRONAÚT, astronauți, s. m. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute.

ASTRONAÚT s.m. Cel care explorează spațiul cosmic, care navighează către aștri; cosmonaut. [Pron. -na-ut. / < fr. astronaute, engl. astronaut, cf. gr. astron – astru, nauta – navigator].

ASTRONAÚT, -Ă s. m. f. membru al echipajului unei nave cosmice; cosmonaut. (< fr. astronaute)

ASTRONAÚT ~ți m.. Membru al echipajului unei nave cosmice. /<fr. astronaute, engl. astronaut

fizicián-astronaút s. m. 1972 (astr.) Cosmonaut specialist în fizică v. pilot-astronaut (din fizician + astronaut)

pilót-astronaút s. m. (astr.) Conducătorul unei nave cosmice ◊ „Împreună cu J.K., fizician-astronaut, și P.W., pilot-astronaut, C. va petrece la bordul laboratorului aproximativ 28 de zile.” R.l. 20 I 72 p. 6 //din pilot + astronaut//


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

astronaút s. m., pl. astronaúți

astronaút s. m., pl. astronaúți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ASTRO- „astru, planetă, corp ceresc; astral, cosmic”. ◊ gr. astron „stea, astru” > fr. astro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. astro-.~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. și f., specialist în astrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază viața de pe alte corpuri cerești; ~blast(v. -blast), s. n., celulă glială triunghiulară cu expansiuni citoplasmatice implantate pe pereții vaselor din apropiere; ~centru (v. -centru), s. n., centrozom*; ~cit (v. -cit), s. n., celulă nevroglică în formă de stea, atașată de vasele sanguine cerebrale și ale măduvei spinării; sin. celulă Cajal; ~dom (v. -dom), s. n., cupolă transparentă a marilor aeroporturi; ~drom (v. -drom), s. n., cosmodrom*; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., ansamblu de tehnici fotografice utilizate în astrofizică; ~fotometrie (v. foto-, v. -metrie1), s. f., știință a măsurării intensității luminoase a stelelor; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., geologie a corpurilor cerești; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., ramură a astronomiei care studiază aștrii și constelațiile, denumirea și pozițiile lor reciproce; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument care servește la observarea aștrilor și la determinarea coordonatelor lor. 2. Aparat cu ajutorul căruia se fotografiază spectrele aștrilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea aștrilor; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rotește într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., persoană care practică astrologia; ~logie (v. -logie1), s. f., pseudoștiință care își propune să prezică destinul omului după poziția și după mersul corpurilor cerești; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a astronomiei care cuprinde ansamblul de metode de determinare a poziției aștrilor și a coordonatelor geografice ale locului; ~metru (v. -metru1) s. n., aparat fotometric utilizat la măsurarea și la compararea gradului de luminozitate a stelelor; ~meteorologie (v. meteoro-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fenomenele meteorologice din atmosfera planetelor; ~naut (v. -naut), s. m., persoană care explorează spațiul cosmic; ~nautic (v. -nautic), adj., referitor la studiul navigației cosmice interplanetare; ~nom (v. -nom1), s. m., specialist în astronomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., știință care se ocupă cu studiul corpurilor cerești și cu legile mișcării și evoluției lor; ~scop (v. -scop), s. n., telescop astronomic utilizat pentru examinarea sumară a bolții cerești; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a bolții cerești; ~sferă (v. -sferă), s. f., corpuscul filamentos transparent și stelat care înconjoară centrosfera unei celule, în cariocineză; ~spectrografie (v. spectro-, v. -grafie), s. f., parte a astrofizicii care descrie spectrele corpurilor cerești; ~spectroscopie (v. spectro-, v. -scopie), s. f., cercetare a spectrelor aștrilor, pentru a se deduce componența și stările lor fizice.

Intrare: astronaut
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astronaut
  • astronautul
  • astronautu‑
plural
  • astronauți
  • astronauții
genitiv-dativ singular
  • astronaut
  • astronautului
plural
  • astronauți
  • astronauților
vocativ singular
  • astronautule
  • astronaute
plural
  • astronauților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astronaut, -ă astronaut astronaută

  • 1. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: cosmonaut, -ă

etimologie: