13 definiții pentru astronaut

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTRONAÚT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute.

astronaút sm [At: DN3 / Pl: ~uți / E: fr astronaute] Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă Si: cosmonaut.

ASTRONAÚT, astronauți, s. m. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din fr. astronaute.

ASTRONAÚT s.m. Cel care explorează spațiul cosmic, care navighează către aștri; cosmonaut. [Pron. -na-ut. / < fr. astronaute, engl. astronaut, cf. gr. astron – astru, nauta – navigator].

ASTRONAÚT, -Ă s. m. f. membru al echipajului unei nave cosmice; cosmonaut. (< fr. astronaute)

ASTRONAÚT ~ți m.. Membru al echipajului unei nave cosmice. /<fr. astronaute, engl. astronaut

fizicián-astronaút s. m. 1972 (astr.) Cosmonaut specialist în fizică v. pilot-astronaut (din fizician + astronaut)

pilót-astronaút s. m. (astr.) Conducătorul unei nave cosmice ◊ „Împreună cu J.K., fizician-astronaut, și P.W., pilot-astronaut, C. va petrece la bordul laboratorului aproximativ 28 de zile.” R.l. 20 I 72 p. 6 //din pilot + astronaut//

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

astronaút s. m., pl. astronaúți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ASTRO- „astru, planetă, corp ceresc; astral, cosmic”. ◊ gr. astron „stea, astru” > fr. astro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. astro-.~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. și f., specialist în astrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază viața de pe alte corpuri cerești; ~blast(v. -blast), s. n., celulă glială triunghiulară cu expansiuni citoplasmatice implantate pe pereții vaselor din apropiere; ~centru (v. -centru), s. n., centrozom*; ~cit (v. -cit), s. n., celulă nevroglică în formă de stea, atașată de vasele sanguine cerebrale și ale măduvei spinării; sin. celulă Cajal; ~dom (v. -dom), s. n., cupolă transparentă a marilor aeroporturi; ~drom (v. -drom), s. n., cosmodrom*; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., ansamblu de tehnici fotografice utilizate în astrofizică; ~fotometrie (v. foto-, v. -metrie1), s. f., știință a măsurării intensității luminoase a stelelor; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., geologie a corpurilor cerești; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., ramură a astronomiei care studiază aștrii și constelațiile, denumirea și pozițiile lor reciproce; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument care servește la observarea aștrilor și la determinarea coordonatelor lor. 2. Aparat cu ajutorul căruia se fotografiază spectrele aștrilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea aștrilor; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rotește într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., persoană care practică astrologia; ~logie (v. -logie1), s. f., pseudoștiință care își propune să prezică destinul omului după poziția și după mersul corpurilor cerești; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a astronomiei care cuprinde ansamblul de metode de determinare a poziției aștrilor și a coordonatelor geografice ale locului; ~metru (v. -metru1) s. n., aparat fotometric utilizat la măsurarea și la compararea gradului de luminozitate a stelelor; ~meteorologie (v. meteoro-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fenomenele meteorologice din atmosfera planetelor; ~naut (v. -naut), s. m., persoană care explorează spațiul cosmic; ~nautic (v. -nautic), adj., referitor la studiul navigației cosmice interplanetare; ~nom (v. -nom1), s. m., specialist în astronomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., știință care se ocupă cu studiul corpurilor cerești și cu legile mișcării și evoluției lor; ~scop (v. -scop), s. n., telescop astronomic utilizat pentru examinarea sumară a bolții cerești; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a bolții cerești; ~sferă (v. -sferă), s. f., corpuscul filamentos transparent și stelat care înconjoară centrosfera unei celule, în cariocineză; ~spectrografie (v. spectro-, v. -grafie), s. f., parte a astrofizicii care descrie spectrele corpurilor cerești; ~spectroscopie (v. spectro-, v. -scopie), s. f., cercetare a spectrelor aștrilor, pentru a se deduce componența și stările lor fizice.

Intrare: astronaut
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astronaut
  • astronautul
  • astronautu‑
plural
  • astronauți
  • astronauții
genitiv-dativ singular
  • astronaut
  • astronautului
plural
  • astronauți
  • astronauților
vocativ singular
  • astronautule
  • astronaute
plural
  • astronauților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

astronaut, astronauțisubstantiv masculin
astronau, astronautesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: cosmonaut
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.