16 definiții pentru astrologie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTROLOGIE s. f. Arta de a descifra și de a prezice destinele pe baza studierii poziției și mișcării aștrilor, a constelațiilor sau a unor fenomene cerești. – Din fr. astrologie, lat. astrologia.

astrologie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 192 / V: (înv) ~oghi~ / Pl: ~ii / E: fr astrologie, lat astrologia] Descifrare și prezicere a destinelor individuale sau colective pe baza studierii poziției și mișcării aștrilor, constelațiilor sau unor fenomene cerești.

*ASTROLOGIE sf. Pretinsă știință de altădată care credea că există o legătură între viața omului, între întîmplările de pe pămînt și între stele, și că observîndu-se acestea, se poate cunoaște soarta cuiva și prezice viitorul, etc. [fr.].

ASTROLOGIE s. f. (În antichitate și în evul mediu) Prezicere a viitorului pe baza studierii poziției și mișcării aștrilor, a constelațiilor sau a unor fenomene cerești. – Din fr. astrologie, lat. astrologia.

ASTROLOGIE s. f. (În antichitate și în evul mediu) Ansamblu de speculații false avînd ca obiect studiul corpurilor cerești, cu ajutorul cărora se pretindea că se poate deduce, din diferitele poziții ale aștrilor, destinul oamenilor sau al popoarelor. El deschise o carte veche... un manuscript de zodii... O astrologie mai mult de origine bizantină. EMINESCU, N. 44.

ASTROLOGIE s. f. (În antichitate și în evul mediu) Ansamblu de speculații false avînd ca obiect studiul corpurilor cerești, cu ajutorul cărora se pretindea că se poate afla destinul oamenilor sau al popoarelor. – Fr. astrologie (lat. lit. astrologia).

ASTROLOGIE s.f. Pretinsă știință de a prezice destinul omului după poziția și mersul aștrilor. [Gen. -iei. / cf. fr. astrologie, it., lat. astrologia < gr. astrologia < astron – astru, logos – studiu].

ASTROLOGIE s. f. pseudoștiință care pretinde că poate prezice destinul și caracterul omului după poziția și mișcarea aștrilor. (< fr. astrologie, lat., gr. astrologia)

ASTROLOGIE f. Pseudoștiință care pretinde a prezice viitorul după poziția și mișcarea aștrilor. [G.-D. astrologiei] /<fr. astrologie, lat. astrologia

astrologie f. știință falșă care pretindea a cunoaște viitorul după observarea stelelor. Această superstițiune absurdă nu dispăru din știință pe deplin de cât în sec. al XVII-lea; dar ea subzistă încă în popor, pentru care astrologul, filozoful și vraciul sunt una și aceeaș ființă, puțin deosebită de vrăjitor, care are o putere nemărginită asupra forțelor naturei (v. piază, stea, zodie).

*astrologíe f. (vgr. astrologia, d. ástron, stea și lógos, vorbire). Știință falsă pin care se pretindea că se poate ghici după pozițiunea stelelor. – Din Haldeĭa, unde s’a născut, astrologia s’a răspîndit în Egipt, Grecia, Italia și toată Eŭropa. Cu greŭ îțĭ vine să crezi că niște oamenĭ celebri în toate timpurile, ca Tacit, Galen, Toma de la Aquino, Tycho-Brache, Kepler și alțiĭ miĭ, s’aŭ ocupat de ĭa. Fie-care principe avea un astrolog la curte: pe al luĭ Ludovic XI îl chema Galeotti, pe al Ecaterineĭ de Medicis Cano Ruggieri, amîndoĭ Italienĭ. Nu se năștea un copil dintr’o familie maĭ nobilă fără ca astrologu să fie chemat să-șĭ cerceteze oroscopu. Această absurdă superstițiune a dispărut în seculu XVII, deși tot vor maĭ fi fiind oamenĭ simpli care să creadă în stele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

astrologie s. f., art. astrologia, g.-d. astrologii, art. astrologiei

astrologie s. f., art. astrologia, g.-d. astrologii, art. astrologiei

astrologie s. f., art. astrologia, g.-d. art. astrologiei

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ASTRO- „astru, planetă, corp ceresc; astral, cosmic”. ◊ gr. astron „stea, astru” > fr. astro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. astro-.~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. și f., specialist în astrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază viața de pe alte corpuri cerești; ~blast(v. -blast), s. n., celulă glială triunghiulară cu expansiuni citoplasmatice implantate pe pereții vaselor din apropiere; ~centru (v. -centru), s. n., centrozom*; ~cit (v. -cit), s. n., celulă nevroglică în formă de stea, atașată de vasele sanguine cerebrale și ale măduvei spinării; sin. celulă Cajal; ~dom (v. -dom), s. n., cupolă transparentă a marilor aeroporturi; ~drom (v. -drom), s. n., cosmodrom*; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., ansamblu de tehnici fotografice utilizate în astrofizică; ~fotometrie (v. foto-, v. -metrie1), s. f., știință a măsurării intensității luminoase a stelelor; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., geologie a corpurilor cerești; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., ramură a astronomiei care studiază aștrii și constelațiile, denumirea și pozițiile lor reciproce; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument care servește la observarea aștrilor și la determinarea coordonatelor lor. 2. Aparat cu ajutorul căruia se fotografiază spectrele aștrilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea aștrilor; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rotește într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., persoană care practică astrologia; ~logie (v. -logie1), s. f., pseudoștiință care își propune să prezică destinul omului după poziția și după mersul corpurilor cerești; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a astronomiei care cuprinde ansamblul de metode de determinare a poziției aștrilor și a coordonatelor geografice ale locului; ~metru (v. -metru1) s. n., aparat fotometric utilizat la măsurarea și la compararea gradului de luminozitate a stelelor; ~meteorologie (v. meteoro-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fenomenele meteorologice din atmosfera planetelor; ~naut (v. -naut), s. m., persoană care explorează spațiul cosmic; ~nautic (v. -nautic), adj., referitor la studiul navigației cosmice interplanetare; ~nom (v. -nom1), s. m., specialist în astronomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., știință care se ocupă cu studiul corpurilor cerești și cu legile mișcării și evoluției lor; ~scop (v. -scop), s. n., telescop astronomic utilizat pentru examinarea sumară a bolții cerești; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a bolții cerești; ~sferă (v. -sferă), s. f., corpuscul filamentos transparent și stelat care înconjoară centrosfera unei celule, în cariocineză; ~spectrografie (v. spectro-, v. -grafie), s. f., parte a astrofizicii care descrie spectrele corpurilor cerești; ~spectroscopie (v. spectro-, v. -scopie), s. f., cercetare a spectrelor aștrilor, pentru a se deduce componența și stările lor fizice.

Intrare: astrologie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astrologie
  • astrologia
plural
genitiv-dativ singular
  • astrologii
  • astrologiei
plural
vocativ singular
plural
astrologhie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

astrologiesubstantiv feminin

  • 1. Arta de a descifra și de a prezice destinele pe baza studierii poziției și mișcării aștrilor, a constelațiilor sau a unor fenomene cerești. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote El deschise o carte veche... un manuscript de zodii... O astrologie mai mult de origine bizantină. EMINESCU, N. 44. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.