astrolab sm [At: CANTEMIR, IST. 350 / V: ~av, ~aviu / Pl: ~i / E: fr astrolabe] (Ast) 1 Instrument de măsurare a poziției aștrilor sau a coordonatelor geografice ale locului. 2 (Ast; îf -av) Linie de aramă sau de lemn în care drumul stelelor se arată. 3 Vechi instrument pentru măsurarea unghiurilor.

*ASTROLAB, ‡ASTROLAV sm. 💫 1 Vechiu instrument care servea la măsurarea pozițiunii, înălțimii și mișcării astrelor (🖼 254) ¶ 2 Planisferă a cerului sau a pămîntului: astrolav, cinie de aramă sau de lemn în carile drumul stealelor se arată (CANT.) [fr. astrolabe ¶ gr. άστρολάβος].

ASTROLAB, astrolabi, s. m. 1. Instrument folosit pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului. 2. Vechi aparat de măsurat unghiuri. – Fr. astrolabe.

ASTROLAB s.n. Instrument pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului. [Pl. -be, -buri. / < fr. astrolabe, cf. it. astrolabio < gr. astron – astru, lambanein – a lua].

ASTROLAB s. n. 1. vechi instrument pentru măsurarea unghiurilor. 2. instrument pentru măsurarea înălțimii aștrilor deasupra orizontului. (< fr. astrolabe)

*astroláb n., pl. e (vgr. astrolábon [órganon, organ], d. ástron, stea, și lambáno, ĭaŭ). Astr. Instrument cu care se măsura odată înălțimea stelelor deasupra orizontuluĭ. Planisfer al ceruluĭ saŭ al pămîntuluĭ. – La Cant. astrolav (după ngr.). V. cínie, teodolit.

astrolav sm vz astrolab

astrolaviu sm vz astrolab

astrolab (instrument) s. m., pl. astrolabi

astrolab (instrument) s. m., pl. astrolabi

astrolab (instrument) s.m., pl. astrolabi

astrolab.

astrolab (-be), s. n. – Instrument pentru măsurarea poziției aștrilor. Gr. ἀστρολάβος (sec. XVII, cf. Gáldi 155) și mod. din fr. astrolabe.