astragan sn vz astrahan

ASTRAHAN, (2) astrahanuri, s. n. 1. Pielicică cu părul mătăsos și buclat, obținută de la mieii din rasa caracul. 2. Haină confecționată din astrahan (1). – Din n. pr. Astrahan.

astrahan sn [At: I. IONESCU, M. 701 / V: ~aga~ / Pl: ~uri / E: din Astrahan] 1 Piele de miel din rasa Caracul, cu lâna creață și mătăsoasă. 2 Haină din astrahan. 3 (Bot; îc) ~-alb Varietate de mere văratice, cu coaja albă-verzuie, cu dungi roșii, și cu miez alb. 4 (Bot; îc) ~-roșu Varietate de mere văratice, cu coaja roșu-închis și cu miezul roșiatic.

*ASTRAHAN, ⦿ASTRAGAN sbst. 🎩 Blană de miel din Astrahan (Rusia), neagră, mai rar sură, cu fire crețe și fine: căciulă de ~ [fr.].

ASTRAHAN, (2) astrahanuri, s. n. 1. Pielicică cu părul mătăsos și buclat, obținută de la mieii de rasa caracul. 2. Haină confecționată din astrahan (1). – Din n. pr. Astrahan.

ASTRAHAN s. n. Miel cu părul mătăsos și creț, din rasa care poartă numele orașului sovietic Astrahan; p. ext. piele de miel de Astrahan. Piei de astrahan pentru căciuli, cm Gherasim... încruntat, cu părul negru, creț ca o blană de astrahan... începu să pescuiască în apa tulbure a Dunării. BART, E. 322. ◊ Haină de iarnă lucrată din astfel de piei. – Variantă: (popular) astrăgan (CASSIAN, H. 41) s. n.

ASTRĂGAN s. n. v. astrahan.

ASTRAHAN s. n. Blană cu părul mătăsos și creț, obținută de la mieii unei rase de oi (originară din Astrahan). ♦ Haină lucrată din astfel de blană. – Din Astrahan.

ASTRAHAN s.n. Miel (de Astrahan) cu blana încrețită și foarte fină; (p. ext.) blana acestui miel. ♦ Haină de iarnă lucrată dintr-o astfel de blană. [Pl. -nuri. / < fr. astrakan, cf. Astrahan – oraș în fosta U.R.S.S.].

ASTRAHAN s. n. pielicică de miel din rasa caracul, cu părul mătăsos și buclat. ◊ haină de damă dintr-o astfel de blană. (< fr. astrakan)

ASTRAHAN n. 1) Blană cu părul mătăsos și buclat, obținută de la mieii de rasă caracul. 2) Haină confecționată din astfel de pielicele. /Din Astrahan n. pr.

astrahan n. blană de miel încrețită și foarte fină (importată din Astrahan.)

astrahán n., pl. urĭ. Blană de mel (ob. neagră) creață, lustruită și foarte fină preparată la saŭ ca la Astrahan. – Pop. -gan.

+Astrahan (oraș; regiune) s. propriu n.

astrahan (blană) s. n., (haine) pl. astrahanuri

astrahan s. n., (haine) pl. astrahanuri

astrahan s. n., (haine) pl. astrahanuri

astrahan

astrahan.

astracan s. n. – Piele de miel din rasa caracul. Pînă în sec. XIX, astrahanul de Rusia se folosea drept căptușeală pentru căciulile boierilor numite, calpac iar cel de Persia exclusiv pentru căciula domnitorului. – Var. astrakan (mod.). – Asturcan, cal de Persia. Din Astracan, oraș și provincie rusească, rus. Astrachanĭ. Pentru var. asturcan, E. Serra, Dacor., II, 650, se gîndise la lat. asturco „cal astur”, care nu pare posibil, și pe care îl menționează cu rezerve REW 749a.