2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aspíc1 sm [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ici / E: cf ger Spick] Levănțică.

aspíc2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr aspic] Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și carne, folosită ca garnitură la unele mâncăruri reci Cf piftie.

ASPÍC, (2) aspicuri, s. n. 1. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). 2. Sortiment de aspic (1). – Din fr. aspic.

ASPÍC, aspicuri, s. n. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). – Din fr. aspic.

ASPÍC s. n. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne și folosită pentru prepararea unor feluri de mîncare. V. piftie, răcituri. Ouă în aspic.

ASPÍC1 s. m. (Reg.) Levănțică.

ASPÍC2 s. n. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne și folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). – Fr. aspic.

ASPÍC s.n. Substanță gelatinoasă pregătită din zeamă de carne și de oase, folosită pentru prepararea unor mâncăruri; gelatină, piftie. [Pl. -curi. / < fr. aspic].

ASPÍC s. n. substanță gelatinoasă din zeamă de carne și oase, pentru prepararea unor mâncăruri. (< fr. aspic)

ASPÍC n. Produs alimentar preparat din carne, oase și cartilaje, fierte timp îndelungat în zeamă, care, după răcire, se încheagă, devenind gelatinos. Mușchi în ~. /<fr. aspic

aspic m. Bot. Tr. V. levant. [Nemț. SPIK].

*aspíc n. (fr. aspic). Răciturĭ din zeamă de carne saŭ pește care se pun pe lîngă mezelurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aspíc s. n., (sorturi) pl. aspícuri

aspíc s. n., pl. aspícuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASPÍC s. v. levănțică.

ASPÍC s. gelatină. (Curcan în ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aspíc (aspícuri), s. n. – Garnitură de gelatină, pentru răcituri sau alte mîncăruri. Fr. aspic (Lacea, Dacor., V, 395).

aspíc (-ce), s. n. – Levănțică (Lavandula spica). Fr. aspic. Tiktin și DAR îl derivă direct din germ. Spik; care, ca și fr., este numele științifico-comercial al acestei plante, lat. spica.

Intrare: aspic (piftie)
aspic1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspic
  • aspicul
  • aspicu‑
plural
  • aspicuri
  • aspicurile
genitiv-dativ singular
  • aspic
  • aspicului
plural
  • aspicuri
  • aspicurilor
vocativ singular
plural
Intrare: aspic (plantă)
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspic
  • aspicul
  • aspicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • aspic
  • aspicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aspic (piftie)

  • 1. (numai) singular Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: gelatină piftie un exemplu
    exemple
    • Ouă în aspic.
      surse: DLRLC
  • 2. Sortiment de aspic.
    surse: DEX '09

etimologie:

aspic (plantă)

etimologie: