2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASPÍC, (2) aspicuri, s. n. 1. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). 2. Sortiment de aspic (1). – Din fr. aspic.

aspíc1 sm [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ici / E: cf ger Spick] Levănțică.

aspíc2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr aspic] Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și carne, folosită ca garnitură la unele mâncăruri reci Cf piftie.

ASPÍC, aspicuri, s. n. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). – Din fr. aspic.

ASPÍC s. n. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne și folosită pentru prepararea unor feluri de mîncare. V. piftie, răcituri. Ouă în aspic.

ASPÍC1 s. m. (Reg.) Levănțică.

ASPÍC2 s. n. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne și folosită la unele mîncăruri (ca garnitură). – Fr. aspic.

ASPÍC s.n. Substanță gelatinoasă pregătită din zeamă de carne și de oase, folosită pentru prepararea unor mâncăruri; gelatină, piftie. [Pl. -curi. / < fr. aspic].

ASPÍC s. n. substanță gelatinoasă din zeamă de carne și oase, pentru prepararea unor mâncăruri. (< fr. aspic)

ASPÍC n. Produs alimentar preparat din carne, oase și cartilaje, fierte timp îndelungat în zeamă, care, după răcire, se încheagă, devenind gelatinos. Mușchi în ~. /<fr. aspic

aspic m. Bot. Tr. V. levant. [Nemț. SPIK].

*aspíc n. (fr. aspic). Răciturĭ din zeamă de carne saŭ pește care se pun pe lîngă mezelurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aspic s. n., (sorturi) pl. aspicuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASPÍC s. gelatină. (Curcan în ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aspíc (-ce), s. n. – Levănțică (Lavandula spica). Fr. aspic. Tiktin și DAR îl derivă direct din germ. Spik; care, ca și fr., este numele științifico-comercial al acestei plante, lat. spica.

aspíc (aspícuri), s. n. – Garnitură de gelatină, pentru răcituri sau alte mîncăruri. Fr. aspic (Lacea, Dacor., V, 395).

Intrare: aspic (piftie)
aspic1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspic
  • aspicul
  • aspicu‑
plural
  • aspicuri
  • aspicurile
genitiv-dativ singular
  • aspic
  • aspicului
plural
  • aspicuri
  • aspicurilor
vocativ singular
plural
Intrare: aspic (plantă)
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspic
  • aspicul
  • aspicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • aspic
  • aspicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aspic, aspicurisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ouă în aspic. DLRLC
  • 2. Sortiment de aspic. DEX '09
etimologie:

aspicsubstantiv masculin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.