11 definiții pentru asolament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asolamént sn [At: I. IONESCU, D. 135 / V: (frî) -lem- / Pl: ~e / E: fr assolement] Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un alt lot.

ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit. – Din fr. assolement.

ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit. – Din fr. assolement.

ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Ordonare a culturilor în timp și spațiu (însoțită de sistemul corespunzător de lucrări și îngrășăminte), care, sporind fertilitatea solului, asigură creșterea producției. Consiliul de conducere și toți membrii gospodăriei se obligă: să mărească producția pe terenurile gospodărim colective prin introducerea și respectarea asolamentului, arături adinei, irigații, plantarea perdelelor de protecție. STAT. GOSP. AGR. 13. Prin introducerea sistemului de asolament cu ierburi se obține ridicarea productivității la hectar, raționala repartizare a forțelor de muncă și, în general, consolidarea și dezvoltarea gospodăriei agricole socialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 5/1.

ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării (prin rotație) a fiecărei plante pe un lot anumit. – După fr. assolement.

ASOLAMÉNT s.n. (Agr.) Tehnică de cultivare a pământului constând în împărțirea unui teren cultivabil în parcele, pe care se cultivă un anumit grup de plante. [Pl. -te. / < fr. assolement].

ASOLAMÉNT s. n. alternare periodică a culturilor agricole de pe o anumită suprafață de teren. (< fr. assolement)

ASOLAMÉNT ~e n. Succesiune a culturilor pe același teren (însoțită de lucrări corespunzătoare), cu scopul de a păstra fertilitatea solului. ~ de nutreț. /<fr. assolement

*asolamént n., pl. e (fr. assolement). Agr. Succesiune metodică (rotațiune) de semănăturĭ ca să nu slăbească pămîntu și să producă cît maĭ mult.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asolamént s. n., pl. asolaménte

asolamént s. n., pl. asolaménte

Intrare: asolament
asolament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asolament
  • asolamentul
  • asolamentu‑
plural
  • asolamente
  • asolamentele
genitiv-dativ singular
  • asolament
  • asolamentului
plural
  • asolamente
  • asolamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asolament

  • 1. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Consiliul de conducere și toți membrii gospodăriei se obligă: să mărească producția pe terenurile gospodăriei colective prin introducerea și respectarea asolamentului, arături adînci, irigații, plantarea perdelelor de protecție. STAT. GOSP. AGR. 13.
      surse: DLRLC
    • Prin introducerea sistemului de asolament cu ierburi se obține ridicarea productivității la hectar, raționala repartizare a forțelor de muncă și, în general, consolidarea și dezvoltarea gospodăriei agricole socialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 5/1.
      surse: DLRLC

etimologie: