asolament sn [At: I. IONESCU, D. 135 / V: (frî) -lem- / Pl: ~e / E: fr assolement] Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un alt lot.

*ASOLAMENT (pl. -te) sn. 🚜 Șirul, succesiunea în care trebue făcute semănăturile pe un loc, pentru ca să obținem rezultate mai bune, așa d.e. într’un an se pune într’un loc grîu, în anul viitor locul se lasă ogor, și în celălalt an se pune porumb; avem în cazul acesta un asolament de trei ani [fr.].

ASOLAMENT, asolamente, s. n. Ordonare a culturilor în timp și spațiu (însoțită de sistemul corespunzător de lucrări și îngrășăminte), care, sporind fertilitatea solului, asigură creșterea producției. Consiliul de conducere și toți membrii gospodăriei se obligă: să mărească producția pe terenurile gospodărim colective prin introducerea și respectarea asolamentului, arături adinei, irigații, plantarea perdelelor de protecție. STAT. GOSP. AGR. 13. Prin introducerea sistemului de asolament cu ierburi se obține ridicarea productivității la hectar, raționala repartizare a forțelor de muncă și, în general, consolidarea și dezvoltarea gospodăriei agricole socialiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 5/1.

ASOLAMENT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării (prin rotație) a fiecărei plante pe un lot anumit. – După fr. assolement.

ASOLAMENT s.n. (Agr.) Tehnică de cultivare a pămîntului constînd în împărțirea unui teren cultivabil în parcele, pe care se cultivă un anumit grup de plante. [Pl. -te. / < fr. assolement].

ASOLAMENT s. n. alternare periodică a culturilor agricole de pe o anumită suprafață de teren. (< fr. assolement)

ASOLAMENT ~e n. Succesiune a culturilor pe același teren (însoțită de lucrări corespunzătoare), cu scopul de a păstra fertilitatea solului. ~ de nutreț. /<fr. assolement

*asolamént n., pl. e (fr. assolement). Agr. Succesiune metodică (rotațiune) de semănăturĭ ca să nu slăbească pămîntu și să producă cît maĭ mult.

asolement sn vz asolament

asolement n. termen de agricultură: alternarea metodică a arăturilor spre a trage din sol cel mai mare folos posibil.

asolament s. n., pl. asolamente

asolament s. n., pl. asolamente

asolament s. n., pl. asolamente

asolament, pl. asolamente