18 definiții pentru asindet(on) asindet asindeton


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asindet sn [At: DEX2 / V: ~on / Pl: ~e / E: lat asyndetus, asyndeton, fr asyndète] Figură de stil constând în suprimarea conjuncțiilor (copulative).

ASINDÉT s. n. Figură de stil constând în suprimarea conjuncțiilor (copulative), pentru a da dinamism frazei. [Var.: asíndeton s. n.] – Din lat. asyndetus, asyndeton, fr. asyndète.

ASINDÉT s. n. Figură de stil constând în suprimarea conjuncțiilor (copulative). [Var.: asíndeton s. n.] – Din lat. asyndetus, asyndeton, fr. asyndéte.

ASINDÉT s. n. Figură de stil constînd în suprimarea conjuncțiilor copulative, pentru a da frazei mai multă energie.

ASINDÉT s. n. Figură de stil constând în suprimarea conjuncțiilor copulative. – Lat. lit. asyndetus (fr. asyndète).

ASINDÉT s.n. (Lit.) Figură de stil care constă în suprimarea conjuncțiilor copulative într-o frază pentru a-i da expresie, dinamism; asindeton. [Pl. -te. / < it. asindeto, fr. asyndète, cf. gr. asyndeton, lat. asyndetus].

ASINDÉT/ASÍNDETON s. f. figură de stil constând în suprimarea conjuncțiilor copulative într-o frază, pentru a-i da expresie, dinamism. (< fr. asyndète, gr. asyndeton)

ASINDÉT n. Figură de stil care constă în suprimarea conjuncțiilor copulative pentru a da dinamism frazei. [Var. asindeton]/<lat. asyndetus, fr. asyndéte

asíndeton sn vz asindet

ASÍNDETON, s. n. v. asindet.

ASINDÉTON s.n. (Liv.) Asindet. [Cf. gr. asyndeton].

ASÍNDETON s. n. elem. asindet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

asindet (gr. asyndeton „omisiunea conjuncției”), figură de stil care constă în suprimarea, mai ales în frază, a unei conjuncții coordonatoare de obicei a lui „și”, pentru a se da enunțului mai multă rapiditate și energie (A): „Trebuiră să plece, să fugă, [și] să scape.” (Z. Stancu) Sin. dissolutio, sin. disjuncție, sin. parataxă asindetică.

ASINDETON (< gr. asyndeton, nelegat) Suprimare a conjuncțiilor copulative dintre părțile unei propoziții sau propozițiile unei fraze. Prin folosirea acestei figuri de stil, exprimarea capătă o mai mare vioiciune, fraza un ritm mai precipitat. Între complemente, asindetonul are funcția de a scoate în evidență acumularea detaliilor. Ex. „Orice nuvelă, orice poezie nouă din revistele săptămînale intra în laboratorul critic al acestui tineret.” (M. SADOVEANU, Anii de ucenicie) „Auzisem și eu de turci, de muscali și de nemții cu coadă.” (B. DELAVRANCEA, Domnul Vucea) Între verbe, el imprimă frazei un ritm brusc, precipitat. Ex. „Cînd, în cursul lecției, se deda unei limpeziri sintactice se lăsa transportat de un mod foarte aparte de a întinde cuvîntul, da a-l silabisi, de a-l ritma.” (L. BLAGA, Hronicul și cîntecul vîrstelor) În poezie este folosit pentru a da versurilor vioiciune și energie. Jos, între care, Vitele rumegă, În depărtare, Văile fumegă. Dorm muncitorii Pe lîngă focuri, Apele morii Murmură-n scocuri. Sprintene, vesele, Peste coline, Joacă miresele Apelor line. (ȘT.O. IOSIF, Icoane din Carpați) Repedea succesiune a tablourilor zugrăvite de poet este sugerată prin înlăturarea conjuncțiilor și, iar, adică prin asindeton. Un alt exemplu este cel de mai jos, în care propozițiile, prin scurtimea lor și prin absența conjuncțiilor copulative, sugerează imaginea fugii turcilor îngroziți și urmăriți de Gruia. Tropotă copitele, Pulberea o scurmă, Turcii-și pierd săritele Alungați din urmă. (ȘT.O. IOSIF, Gruia)

Intrare: asindet(on)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asindet
  • asindetul
  • asindetu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • asindet
  • asindetului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asindeton
  • asindetonul
  • asindetonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • asindeton
  • asindetonului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asindet(on) asindet asindeton

  • 1. Figură de stil constând în suprimarea conjuncțiilor (copulative), pentru a da dinamism frazei.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: