9 definiții pentru asincronic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asincrónic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr asynchronique] (D. mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc.

ASINCRÓNIC, -Ă, asincronici, -ce, adj. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc. – Din fr. asynchronique.

ASINCRÓNIC, -Ă, asincronici, -ce, adj. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc. – Din fr. asynchronique.

ASINCRÓNIC, -Ă adj. (Despre mișcări) Care nu se face în același timp; asincron. [< fr. asynchronique].

ASINCRÓNIC, -Ă adj. asincron. (< fr. asynchronique)

ASINCRÓNIC ~că (~ci, ~ce) (despre fenomene, mișcări etc.) Care nu se face în același timp. /<fr. asynchronique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asincrónic adj. m., pl. asincrónici; f. asincrónică, pl. asincrónice

asincrónic adj. → sincronic


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASINCRÓNIC adj. (TEHN.) asincron.

Intrare: asincronic
asincronic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asincronic
  • asincronicul
  • asincronicu‑
  • asincronică
  • asincronica
plural
  • asincronici
  • asincronicii
  • asincronice
  • asincronicele
genitiv-dativ singular
  • asincronic
  • asincronicului
  • asincronice
  • asincronicei
plural
  • asincronici
  • asincronicilor
  • asincronice
  • asincronicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asincronic

  • 1. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: asincron antonime: sincronic

etimologie: