2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asignare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: fr assignation] 1 (Înv) Repartizare a unei părți sau a unei responsabilități Cf asigna (1). 2 (Jur; cmr) Afectarea unui fond pentru plata unei datori, unei rente. 3 (Trs) Emitere a unui mandat de plată. 4 Indicare printr-un indice, printr-un semn oarecare etc. 5 (Rar) Repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații.

ASIGNÁRE s. f. (Rad.) Repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații. – După fr. asignation.

ASIGNÁRE s. f. (Rad.) Repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații. – După fr. asignation.

ASIGNÁRE s. f. repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații. (după fr. assignation)

asigna vt [At: DA / Pzi: ~nez / E: lat assignare, fr assigner] 1 (Rar) A repartiza cuiva ceva ce i se cuvine sau de care trebuie să aibă grijă Si: (îrg) a asemna (1). 2 (Jur; cmr) A afecta un fond pentru plata unei datorii, unei rente Si: (îrg) a asemna. 3 (Trs) A emite un mandat de plată Si: (îrg) a asemna (3). 4 (Rar) A atribui unei mărimi un indice, un semn oarecare etc.

A ASIGNÁ ~éz tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit; a aloca; a afecta. /<fr. assigner

asignà v. 1. a fixa, a determina: a asigna ziua; 2. a chema în judecată; 3. a afecta fonduri la plata unei datorii.

*asignațiúne f. (lat. assignátio, -ónis). Citațiune în judecată. Afectarea unuĭ fond la plata uneĭ datoriĭ. Mandat p. indicarea uneĭ sume. – Și -áție și -áre.

*asignéz v. tr. (lat. assignare. V. semn). Fixez, hotărăsc: a asigna ziŭa. Chem în judecată. Afectez fondurĭ la plată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asignáre s. f., pl. asignări

asigná vb., ind. prez. 1 sg. asignéz, 3 sg. și pl. asigneáză

Intrare: asignare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asignare
  • asignarea
plural
  • asignări
  • asignările
genitiv-dativ singular
  • asignări
  • asignării
plural
  • asignări
  • asignărilor
vocativ singular
plural
Intrare: asigna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asigna
  • asignare
  • asignat
  • asignatu‑
  • asignând
  • asignându‑
singular plural
  • asignea
  • asignați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asignez
(să)
  • asignez
  • asignam
  • asignai
  • asignasem
a II-a (tu)
  • asignezi
(să)
  • asignezi
  • asignai
  • asignași
  • asignaseși
a III-a (el, ea)
  • asignea
(să)
  • asigneze
  • asigna
  • asignă
  • asignase
plural I (noi)
  • asignăm
(să)
  • asignăm
  • asignam
  • asignarăm
  • asignaserăm
  • asignasem
a II-a (voi)
  • asignați
(să)
  • asignați
  • asignați
  • asignarăți
  • asignaserăți
  • asignaseți
a III-a (ei, ele)
  • asignea
(să)
  • asigneze
  • asignau
  • asigna
  • asignaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asignare

  • 1. radio; radiofonie Repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: