asignare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: fr assignation] 1 (Înv) Repartizare a unei părți sau a unei responsabilități Cf asigna (1). 2 (Jur; cmr) Afectarea unui fond pentru plata unei datorii, unei rente. 3 (Trs) Emitere a unui mandat de plată. 4 Indicare printr-un indice, printr-un semn oarecare etc. 5 (Rar) Repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații.

ASIGNARE s. f. repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații. (după fr. assignation)

asigna vt [At: DA / Pzi: ~nez / E: lat assignare, fr assigner] 1 (Rar) A repartiza cuiva ceva ce i se cuvine sau de care trebuie să aibă grijă Si: (îrg) a asemna (1). 2 (Jur; cmr) A afecta un fond pentru plata unei datorii, unei rente Si: (îrg) a asemna. 3 (Trs) A emite un mandat de plată Si: (îrg) a asemna (3). 4 (Rar) A atribui unei mărimi un indice, un semn oarecare etc.

*ASIGNA (-nez) vb. tr. ⚚ A hotărî fondurile trebuincioase pentru plata unei datorii, etc. [fr.].

A ASIGNA ~ez tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit; a aloca; a afecta. /<fr. assigner

asignà v. 1. a fixa, a determina: a asigna ziua; 2. a chema în judecată; 3. a afecta fonduri la plata unei datorii.

*asignațiúne f. (lat. assignátio, -ónis). Citațiune în judecată. Afectarea unuĭ fond la plata uneĭ datoriĭ. Mandat p. indicarea uneĭ sume. – Și -áție și -áre.

*asignéz v. tr. (lat. assignare. V. semn). Fixez, hotărăsc: a asigna ziŭa. Chem în judecată. Afectez fondurĭ la plată.

asignare s. f., pl. asignări

asigna vb., ind. prez. 1 sg. asignez, 3 sg. și pl. asignează