opțiuni

2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asibila vtr [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: fr assibiler] (Fon) 1-2 A face să capete sau a căpăta caracterul unei consoane africate.

ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler.

ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler.

ASIBILÁ vb. I. tr. A da unui sunet caracterele sunetului s. [< fr. assibiler].

ASIBILÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta caracterele unei consoane africate. (< fr. assibiler)

A SE ASIBILÁ se ~eáză intranz. (despre sunete) A căpăta caracterele altei consoane (în special, ale consoanei „S”). /<fr. assibiler, lat. assibilare

A ASIBILÁ ~éz tranz. A face să se asibileze. /<fr. assibiler, lat. assibilare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asibilá (a ~) vb., ind. prez. 3 asibileáză

asibilá vb., ind. prez. 1 sg. asibiléz, 3 sg. și pl. asibileáză

Intrare: asibilat
asibilat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asibilat
  • asibilatul
  • asibilatu‑
  • asibilată
  • asibilata
plural
  • asibilați
  • asibilații
  • asibilate
  • asibilatele
genitiv-dativ singular
  • asibilat
  • asibilatului
  • asibilate
  • asibilatei
plural
  • asibilați
  • asibilaților
  • asibilate
  • asibilatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: asibila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asibila
  • asibilare
  • asibilat
  • asibilatu‑
  • asibilând
  • asibilându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • asibilează
 (să)
  • asibileze
  • asibila
  • asibilă
  • asibilase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • asibilează
 (să)
  • asibileze
  • asibilau
  • asibilară
  • asibilaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asibila

  • 1. fonetică; fonologie A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: