opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASIBILA, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler.

ASIBILA, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler.

asibila vtr [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: fr assibiler] (Fon) 1-2 A face să capete sau a căpăta caracterul unei consoane africate.

ASIBILA vb. I. tr. A da unui sunet caracterele sunetului s. [< fr. assibiler].

ASIBILA vb. tr., refl. a da, a căpăta caracterele unei consoane africate. (< fr. assibiler)

A ASIBILA ~ez tranz. A face să se asibileze. /<fr. assibiler, lat. assibilare

A SE ASIBILA se ~ează intranz. (despre sunete) A căpăta caracterele altei consoane (în special, ale consoanei „S”). /<fr. assibiler, lat. assibilare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

asibila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asibilez, 3 asibilează; conj. prez. 1 sg. să asibilez, 3 să asibileze

asibila (a ~) vb., ind. prez. 3 asibilează

asibila vb., ind. prez. 1 sg. asibilez, 3 sg. și pl. asibilează

Intrare: asibilat
asibilat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asibilat
  • asibilatul
  • asibilatu‑
  • asibilată
  • asibilata
plural
  • asibilați
  • asibilații
  • asibilate
  • asibilatele
genitiv-dativ singular
  • asibilat
  • asibilatului
  • asibilate
  • asibilatei
plural
  • asibilați
  • asibilaților
  • asibilate
  • asibilatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: asibila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asibila
  • asibilare
  • asibilat
  • asibilatu‑
  • asibilând
  • asibilându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • asibilează
 (să)
  • asibileze
  • asibila
  • asibilă
  • asibilase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • asibilează
 (să)
  • asibileze
  • asibilau
  • asibilară
  • asibilaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asibilaverb

  • 1. fonetică; fonologie A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.