5 definiții pentru asibilat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler.

ASIBILÁ vb. I. tr. A da unui sunet caracterele sunetului s. [< fr. assibiler].

A ASIBILÁ ~éz tranz. A face să se asibileze. /<fr. assibiler, lat. assibilare

A SE ASIBILÁ se ~eáză intranz. (despre sunete) A căpăta caracterele altei consoane (în special, ale consoanei „S”). /<fr. assibiler, lat. assibilare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asibilá vb., ind. prez. 1 sg. asibiléz, 3 sg. și pl. asibileáză

Intrare: asibilat
asibilat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asibilat
  • asibilatul
  • asibilatu‑
  • asibila
  • asibilata
plural
  • asibilați
  • asibilații
  • asibilate
  • asibilatele
genitiv-dativ singular
  • asibilat
  • asibilatului
  • asibilate
  • asibilatei
plural
  • asibilați
  • asibilaților
  • asibilate
  • asibilatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asibila

  • 1. fonetică; fonologie A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: