10 definiții pentru asibilație asibilațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asibilație sf [At: DN3 / V: (înv) -iune / Pl: ~ii / E: fr asibilation] Asibilare.

ASIBILÁȚIE, asibilații, s. f. (Fon.) Asibilare. – Din fr. assibilation.

ASIBILÁȚIE, asibilații, s. f. (Fon.) Asibilare. – Din fr. assibilation.

ASIBILÁȚIE s.f. Asibilare. [Gen. -iei, var. asibilațiune s.f. / < fr. assibilation].

ASIBILÁȚIE s. f. asibilare. (< fr. assibilation)

asibilațiune sf vz asibilație

ASIBILAȚIÚNE s.f. v. asibilație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asibiláție (-ți-e) s. f., art. asibiláția (-ți-a), g.-d. art. asibiláției; pl. asibiláții, art. asibiláțiile (-ți-i-)

asibiláție s. f. (sil. -ți-e ), art. asibiláția (sil. -ți-a ), g.-d. art. asibiláției; pl. asibiláții, art. asibiláțiile (sil. -ți-i- )


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASIBILÁȚIE s. v. asibilare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ASIBILÁȚIE s. f. (< fr. assibitation): v. asibiláre.

Intrare: asibilație
asibilație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asibilație
  • asibilația
plural
  • asibilații
  • asibilațiile
genitiv-dativ singular
  • asibilații
  • asibilației
plural
  • asibilații
  • asibilațiilor
vocativ singular
plural
asibilațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asibilațiune
  • asibilațiunea
plural
  • asibilațiuni
  • asibilațiunile
genitiv-dativ singular
  • asibilațiuni
  • asibilațiunii
plural
  • asibilațiuni
  • asibilațiunilor
vocativ singular
plural

asibilație asibilațiune

etimologie: