14 definiții pentru asesor

ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În Roma antică și Europa medievală) Persoană învestită cu atribuții de judecător. ◊ Asesor popular = (Ieșit din uz) membru al completului de judecată, ales pe o perioadă determinată, cu rol consultativ în elaborarea unei hotărâri judecătorești. – Din lat. assesor, fr. assesseur.

ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În trecut) Reprezentant al poporului în unele complete de judecată. – Din lat. assesor, fr. assesseur.

ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (De obicei determinat prin «popular») Reprezentant al oamenilor muncii în completele de judecată ale tuturor instanțelor judecătorești, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiției de clasă și al intereselor oamenilor muncii. Judecarea proceselor la toate restanțele se face cu participarea asesorilor populari, afară de cazurile cînd legea dispune altfel. CONST. R.P.R. 33. Vorbea ca niciodată, fără teamă. Simțea că n-are-acum de ce se teme, Că dresoarea cu păr alb de vreme O asculta atentă ca o mamă. D. BOTEZ, în POEZ. N. 75.

ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. Reprezentat al oamenilor muncii în completele de judecată ale instanțelor judecătorești, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiției de clasă și al intereselor oamenilor muncii. Asesor popular.Lat. lit. assesor (fr. assesseur).

asesór (înv.) s. m., pl. asesóri

asesór s. m., pl. asesóri

asesór, -oáre smf [At: (sf. sec. XVII), IORGA, S. D. XII, 233 / V: (îvr) așușor sm / A: (înv) asesor / Pl: ~i, -oare / E: fr assesseur] 1 Membrii unui complet de judecată, în afară de președinte. 2 Persoană de pe lângă un judecător, un președinte de birou etc. Si: ajutor, asistent Cf supleant. 3 (Înv) Reprezentant al poporului în unele complete de judecată. 4 (În perioada comunistă; îs) ~ popular Judecător atașat pe lângă președinții tuturor instanțelor, în afară de Curtea Supremă, ales de sindicate și numit de Ministerul Justiției.

ASESÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Ajutor al unui judecător (în diferite sisteme de judecată); persoană care ia parte la judecată alături de magistrat. 2. Reprezentant într-un complet de judecată, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiției. [< fr. assesseur, cf. lat. assessor – ajutor, adjunct].

ASESÓR, -OÁRE s. m. f. ajutor al unui judecător (în diferite sisteme de judecată); cel care ia parte la judecată alături de magistrat. (< fr. assesseur, lat. assessor)

ASESÓR ~i m. Ajutor de judecător. /<lat. assesor, fr. assesseur

asesor m. magistrat alăturat pe lângă un judecător spre a-l ajuta și înlocui.

*asesór m. (lat. assésor, -óris, d. assidére a ședea alăturea. V. posesor). Ajutor de judecător (în Francia, Germania ș. a.).

asesoáre (înv.) s. f., g.-d. art. asesoárei; pl. asesoáre

asesoáre s. f., g.-d. art. asesoárei; pl. asesoáre

Intrare: asesor
substantiv masculin și feminin (MF66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asesor asesorul asesoare asesoarea
plural asesori asesorii asesoare asesoarele
genitiv-dativ singular asesor asesorului asesoare asesoarei
plural asesori asesorilor asesoare asesoarelor
vocativ singular
plural