2 intrări

11 definiții

asediatór, -oáre smf, a [At: DA / P: -di-a- / Pl: ~i, -oare / E: asedia] 1-4 (Persoană) care asediază (1-2).

ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor.

ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Armată, persoană) care asediază. [Pr.: -di-a-] – Asedia + suf. -tor.

ASEDIATÓR, -OĂRE, asediatori, -oare, adj. Care asediază. Armată asediatoare. - Pronunțat: -di-a-.

ASEDIATÓR, -OÁRE, asediatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care asediază. [Pr.: -di-a-] – Din asedia + suf. -tor (comp. it. assediatore).

asediatór (-di-a) adj. m., s. m., pl. asediatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. asediatoáre

asediatór adj. m., s. m. (sil. -di-a-), pl. asediatóri; f. sg. și pl. asediatoáre

ASEDIATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care asediază. [Cf. it. assediatore].

ASEDIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care asediază. (< it. assediatore)

ASEDIATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care asediază. Armată ~oare. /a asedia + suf. ~itor

Intrare: asediator (adj.)
asediator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asediator asediatorul asediatoare asediatoarea
plural asediatori asediatorii asediatoare asediatoarele
genitiv-dativ singular asediator asediatorului asediatoare asediatoarei
plural asediatori asediatorilor asediatoare asediatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: asediator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asediator asediatorul
plural asediatori asediatorii
genitiv-dativ singular asediator asediatorului
plural asediatori asediatorilor
vocativ singular
plural