6 definiții pentru aschimodie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASCHIMÓDIE, aschimodii, s. f. (Fam.) Persoană foarte urâtă (prin slăbiciune exagerată, statură mică etc.). – Cf. gr. ashimosini „urâțenie”.
aschimodie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: ns cf gr άσχιμοσινί] (Pfm; prt) Persoană foarte urâtă (prin slăbiciune exagerată, statură mică etc.)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCHIMÓDIE, aschimodii, s. f. (Fam.) Persoană foarte urâtă (prin slăbiciune exagerată, statură mică etc.) – Cf. gr. ashimosini „urâțenie”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
*aschimódie (fam.) (-di-e) s. f., art. aschimódia (-di-a), g.-d. art. aschimódiei; pl. aschimódii, art. aschimódiile (-di-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aschimódie s. f., pl. aschimódii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
aschimodie În LR, XIV, p. 557, N. Păduraru înregistrează cuvîntul, întîlnit la Constanța cu sensul de „persoană slabă și urîtă”, explicîndu-l prin gr. ἄσχημος „urît”. Bănuiesc că trebuie să pornim de la un adjectiv ἀσχημώδης, pe care nu l-am găsit atestat, dar care poate fi foarte bine format în grecește cu -ώδης (vezi paralele în ER, p. 137). La Dimitrakos se găsește ἀσϰημἀδι. În BPh., IX, p. 116 u., acad. Iorgu Iordan citează cuvîntul hazmodie, întâlnit la M. Sorbul: – Ei, bată-te noroacele de băiet, mare hazmodie mai ești și tu, notînd că sensul nu pare a concorda cu cel dat de Scriban; hazmodie „căscătură, hiat, sunet discordant”. Bănuiesc că la Sorbul hazmodie este o alterare a lui aschimodie. În treacăt fie zis, Scriban greșește cînd trimite, pentru finala -odie, la tragedie, deoarece acesta e compus cu -ωδ- „a cînta”.
- sursa: GAER (1975)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -di-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|