16 definiții pentru ascensor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ascensor sn [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 135 / Pl: ~oare / E: fr ascensseur] Cabină sau platformă cu care se transportă pe verticală persoane sau mărfuri Si: (liv) lift.

ASCENSÓR, ascensoare, s. n. Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje); lift. – Din fr. ascenseur.

ASCENSÓR, ascensoare, s. n. Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje); lift. – DIn fr. ascenseur.

ASCENSÓR, ascensoare, s. n. Cabină sau platformă mobilă, legată de un cablu și mișcată de un motor, servind pentru a urca (sau a coborî) oameni sau materiale între etajele unei clădiri, în puțurile minelor etc.; lift. Aceasta e imaginea orizontului opt, prin fața căruia ascensorul a trecut cu viteza lui de patru metri pe secundă. BOGZA, V. J. 94.

ASCENSÓR, ascensoare, s.n Cabină sau platformă antrenată de un motor prin intermediul unui cablu, cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane; lift. – Fr. ascenseur (lat. lit. ascensor).

ASCENSÓR s.n. Cabină sau platformă care transportă oameni și materiale în sus și în jos într-o clădire cu mai multe etaje, într-o mină etc.; lift. [< fr. ascenseur].

ASCENSÓR s. n. cabină, platformă care transportă pe verticală oameni și materiale într-o clădire cu etaje, într-o mină; lift. (< fr. ascenseur)

ASCENSÓR ~oáre n. Cabină sau platformă pentru transportul pe verticală a persoanelor sau a diferitelor greutăți (într-o clădire cu mai multe etaje); lift. /<fr. ascenseur, lat. ascensor

ascensor n. aparat în loc de scară, spre a se sui în etajele de sus și coborî.

*ascensór n., pl. oare (lat. ascénsor, -óris, suitor; fr. ascenseur). Aparat pin ajutoru căruĭa te suĭ saŭ te coborĭ într’o casă orĭ într’o mină fără să te foloseștĭ de scară. – Inventatoru ascensoruluĭ e George Hyde (din Statele Unite), care nu găsea chiriașĭ p. caturile superioare ale caseĭ luĭ, care avea opt caturĭ. V. hîrzob.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ascensór s. n., pl. ascensoáre

ascensór s. n., pl. ascensoáre

ascensor (pr. sce), pl. ascensoare


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASCENSÓR s. lift. (Bloc cu două ~oare.)

ASCENSOR s. lift. (Bloc cu două ~.)

Intrare: ascensor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascensor
  • ascensorul
  • ascensoru‑
plural
  • ascensoare
  • ascensoarele
genitiv-dativ singular
  • ascensor
  • ascensorului
plural
  • ascensoare
  • ascensoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ascensor

  • 1. Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lift un exemplu
    exemple
    • Aceasta e imaginea orizontului opt, prin fața căruia ascensorul a trecut cu viteza lui de patru metri pe secundă. BOGZA, V. J. 94.
      surse: DLRLC

etimologie: